Erebia ligea

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România Subspecii: în România există subspecia: • Erebia ligea nikostrate Perioada de zbor: monovoltină: iunie-august Anvergura aripilor: 36-46 mm (una dintre cele mai mari specii ale genului Erebia); masculul este puţin mai mare decât femela Faţa superioară a aripilor: este brun închis, cu o linie discontinuă de franjuri albi pe margine; pe ambele aripi este prezentă o bandă post- discală portocaliu-roşcată, ce include câţiva oceli negri cu mijlocul alb pe fiecare aripă (3-5 pe aripile anterioare, 3-4 pe cele posterioare); de obicei, 3 dintre ocelii aripilor anterioare au diametru mai mare; numărul ocelilor variază adesea de la o populaţie la alta Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare au colorit asemănător cu al feţei superioare; cele posterioare au colorit brun închis, cu o bandă discală albă (de obicei difuză, cu o porţiune mai bine conturată înspre interior), ce include 3 sau 4 oceli mici (uneori greu vizibili) Alte caracteristici: zona bazală a aripilor posterioare ale femelei este, pe faţa inferioară, mai întunecată decât zona marginală; pe faţa superioară a aripilor anterioare, masculul are o dungă formată din solzi androconiali, vizibilă în lumină puternică; ocelii de pe aripile femelelor au dimensiuni mai mari Specii asemănătoare: • Erebia euryale, la care ocelii sunt lipsiţi de punctul alb din centru • Erebia pandrose, la care ocelii sunt lipsiţi de punctul alb din centru; de pe faţa inferioară a aripilor posterioare lipsesc petele albe • Erebia aethiops, la care banda post-discală portocalie este brăzdată de nervurile aripilor Hrana adulţilor: adulţii ambelor sexe vizitează frecvent florile de Senecio, Centaurea; uneori absorb nutrienţi din bălegarele de ovine Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe frunze uscate de Poaceae Habitat: preferă luminişurile pădurilor, pajiştile umede, pădurile de luncă, vecinătatea apelor montane

---

Femela

---

Masculul

---

Omida

Lungimea corpului: circa 22 mm Aspectul corpului: este cenuşiu-maroniu, cu o dungă dorsală mediană şi două dungi laterale mai deschise la culoare; corpul este acoperit cu numeroşi ţepi scurţi Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Carex, Calamagrostis, Molinia, Festuca etc.

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 473
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 510
●	Stănescu M., Ruşti D. (1997). New data concerning lepidoptera (Insecta) of Maramureş (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 37: 89-111
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 175
●	Zakharova E. Y. (2010). Seasonal Variability of Wing Length and Eyespots in Populations of Erebia ligea (L.) (Lepidoptera, Satyridae) in the Middle Urals. Entomologicheskoe Obozrenie 89: 320-332

Apatura ilia

Lesser purple emperor

Papilio clythia Schneider 1785, Papilio ilia Denis & Schiffermüller 1775

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare:  VU  = taxon vulnerabil în România Perioada de zbor: mai-iulie, august-septembrie (zboară în 2 generații anuale) Anvergura aripilor: ♂ 55-60 mm, ♀ 60-70 mm Forme de culoare: forma ilia: care are desenele de pe aripi albe; forma clytie: care are desenele de pe aripi portocaliu-gălbui Habitat: specie caracteristică fitocenozelor cu sălcii; păduri umede de foioase, luminişurile pădurilor, văile

râurilor; de obicei în apropierea apelor Faţa superioară a aripilor: prezintă un dimorfism sexual puternic: masculul cu irizaţii albăstrui-violet ca urmare a fenomenului optic de interferenţă a luminii; aripile anterioare sunt brun închis sau negre, cu două grupuri de pete marginale albe: 3 puncte albe şi o pată circulară castaniu-roşcată în zona mediană; aripile posterioare sunt maro închis sau negre, cu marginile zimţate, în zona mediană cu o dungă lată albă sau portocalie în spatele căreia este o pată circulară castaniu-roşcată

Specii similare: Apatura iris, care nu are pata circulară mare, castaniu-roşcată în zona mediană a aripilor anterioare; Apatura metis, care are anvergura aripilor mai mică (45-55 mm); în zona post-discală a aripilor anterioare are o bandă portocalie; Limenitis populi, care are anvergura aripilor mai mare (66-85 mm); pe aripile posterioare sunt prezente două linii marginale albastre, la interior cu o bandă submarginală de pete portocalii Comportament: adulţii sunt iubitori de căldură şi-şi petrec majoritatea timpului la înălţimi ridicate, zburând în

coronamentul arborilor; coboară pe sol, pentru a se hrăni, dimineaţa devreme sau imediat după ploaie; în acelaşi habitat pot coabita forme diferite de adulţi (ilia, clytie) Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare sunt maro deschis, cu aceleaşi pete albe, în apropierea corpului cu alte 2 perechi de pete negre, o pată circulară portocalie cu centrul negru în mijlocul aripilor (ce o deosebeşte de Apatura iris), pe margine cu un rând de pete gri; aripile posterioare brun deschis sau cenuşii

Hrana adulţilor: adulţii au obiceiul de a absorbi nutrienţi şi minerale din zonele mlăştinoase, de pe cadavre, din seva arborilor, excremente, transpiraţia animalelor

Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa inferioară a frunzelor aflate în partea superioară a coronamentului

►forma ilia - masculul

►forma ilia - femela

►forma clytie - masculul

►forma clytie - femela

►surse de hrană

►omida

Aspectul corpului: culoare palid verzuie, pe flancuri cu linii diagonale galbene şi o pereche de ‘coarne’ pe cap; în ultimele stadii corpul capătă o culoare gri-maronie Plante-gazdă: omizile se hrănesc solitar pe muguri şi frunze de Salix alba, Populus nigra, Populus tremula, Populus alba, Salix caprea Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, la îmbinarea ramurilor, în crăpăturile scoarţei

Referinţe:
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Mairiaux J., Hutsebaut J. (1997). The identification of Apatura metis and apatura ilia and their distribution in Greece and Turkey (Lepidoptera: Nymphalidae). Phegea 25(2): 65-79
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 460
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 125

Melitaea trivia

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor: bivoltină: aprilie-mai, iunie-septembrie Anvergura aripilor: 30-46 mm Faţa superioară a aripilor: este portocaliu- cuprie, cu pete negre, cu o dungă marginală neagră, continuă, formată din pete oarecum triunghiulare, un rând de pete submarginale în formă de "˄", o spuzeală de solzi maronii la baza aripilor posterioare Faţa inferioară a aripilor: pe toate aripile este prezent un rând marginal de puncte negre, oarecum triunghiulare, caracteristice; aripile anterioare au colorit de fond portocaliu, cu o zonă crem-gălbuie în apex; aripile posterioare au colorit de fond crem-albicios, cu două benzi portocalii, una bazală, sinuoasă, alta post-discală, adeseori străbătută de nervurile crem ale aripilor, mărginită la interior şi la exterior de linii negre subţiri curbate Alte caracteristici: aripile au franjuri albi pe margine, întrerupţi de benzi negricioase Specii asemănătoare: • Melitaea didyma, la care punctele negre marginale de pe faţa inferioară a aripilor posterioare au formă oarecum pătrată; banda post-discală portocalie este mai puternic şi mai evident conturată şi adesea străbătută de nervuri negre • Melitaea cinxia, la care banda post-discală portocalie de dedesubtul aripilor posterioare include o serie de pete mici, negre Hrana adulţilor: adulţii vizitează, în căutarea nectarului, florile unei mari varietăţi de plante erbacee Comportament: noaptea, adulţii ambelor sexe se odihnesc, pe inflorescenţele plantelor Strategii de reproducere: femela depune ouăle în grupuri, pe faţa inferioară a frunzelor Habitat: locuri uscate cu vegetaţie săracă, habitate semi-deşertice, pajişti florale

---

---

Surse de hrană

---

Adulţi cu aripile zdrenţuite de prădători

Aspectul corpului: este negru, presărat cu o multitudine de puncte mici albicioase şi acoperit cu numeroase excrescenţe conice, gălbui, pe care se găsesc o multitudine de ţepi negre; capul este portocaliu-maroniu Plante-gazdă: omizile se hrănesc, adesea în grupuri formate din numeroase exemplare, pe Eremostachys, Verbascum, Scrophularia Mecanisme de apărare: omizile posedă un mecanism curios de apărare: atunci când se simt ameninţate strângându-se în formă de minge şi lăsându-se să cadă pe sol printre frunzele plantelor gazdă Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă Paraziţi: omizile sunt parazitate de specii de viespi Braconidae (Cotesia)

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Höttinger H., Walter Timpe W. (2003). Biologie, Gefährdung und Schutz von Melitaea trivia (DENIS & SCHIFFERMÜLLER, 1775) in Österreich, insbesondere im Burgenland (Lepidoptera, Nymphalidae). Joannea Zoologie 5: 51-63
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 428
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 126