Cupido minimus

Familia : Lycaenidae Statut de periclitare :  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor : adulţii zboară în perioada (aprilie) mai-iulie, uneori fiind activi şi într-o a doua generaţie (iulie-august) Anvergura aripilor : 18-27 mm Identificare : faţa superioară a aripilor maroniu închis, la mascul cu o ploaie de solzi albaştri cu luciu metalic la baza aripilor, la femelă aproape în totalitate brun închis; faţa inferioară a aripilor este uniform cenuşiu-argintie cu puncte mici negre, care adeseori sunt alungite, bine conturate; zona bazală poate avea o uşoară tentă albăstruie la mascul; înspre marginea exterioară, există două linii subţiri, paralele, cenuşiu închis; aripile au pe marginea exterioară franjuri albicioşi, neîntrerupţi de linii negre; antenele au zone circulare succesive albe şi negre Habitat : pajişti uscate cu substrat calcaros, cariere abandonate, luminişuri, liziera pădurilor, marginea căilor ferate Specii asemănătoare : Polyommatus (Cyaniris) semiargus, Plebejus argus, Celastrina argiolus, Polyommatus (Polyommatus) icarus, Cupido alcetas, Phengaris arion

---

Masculul

---

Femela

---

Aspectul corpului : are colorit crem-albicios Hrana omizilor : pe flori şi seminţe de Coronilla, Astragalus, Oxytropis, Anthyllis vulneraria, Melilotus, Medicago, Lotus corniculatus Comportament : pe fiecare plantă se hrăneşte câte o singură omidă, prezenţa mai multor exemplare pe aceeaşi plantă ducând la apariţia comportamentului canibalistic (în primul stadiu de dezvoltare) Stadiul de iernare : iernează în stadiul de omidă, în crăpăturile din sol sau printre petalele uscate ale florilor Paraziți : larvele unor specii de viespi Ichneumonidae, Braconidae

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Fueßlins J. C. (1775). Verzeichnis der ihm bekannten Schweitzerischen Inseckten mit einer ausgemahlten Kupfertafel: nebst der Ankündigung eines neuen Insecten Werks. Zürich und Winterthur: 31
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 238
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 152
●	van Swaay C. A. M., van Strien A. J. (2008). The European Butterfly Indicator for Grassland species 1990-2007. Report VS2008.022, De Vlinderstichting, Wageningen

Melitaea athalia

Heath fritillary

Mellicta neglecta Pfau 1962, Papilio athalia Rottemburg 1775

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare:  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor: mai-septembrie (univoltină), uneori septembrie-noiembrie (a doua generație) Anvergura aripilor: 39-47 mm Habitat: pajişti florale, liziera pădurilor, zone cu tufărişuri, luminişuri, drumuri forestiere, pante stâncoase Prădătorii: adulţii fac parte din dieta unor specii de păsări

Faţa superioară a aripilor: cafeniu-maronie la brun închis, cu lunule portocalii, portocaliu-roşiatice conturate cu brun închis (de-a lungul sau în jurul nervurilor), cu formă extrem de variabilă; de obicei, a treia lunulă marginală de pe aripile anterioare este mult mai mare decât toate celelalte de pe acelaşi rând Faţa inferioară a aripilor: cele posterioare au dungi albe şi portocalii conturate cu negru, la bază cu pete albe caracteristice; ambele aripi au o linie marginală subţire, neagră, la interior cu un rând de pete palid gălbui

Specii similare: Melitaea phoebe, la care pe dosul aripilor posterioare există şir submarginal de lunule portocalii cu pete circulare cărămizii la interior; Melitaea trivia, la care aripile posterioare au pe faţa inferioară un şir marginal de puncte negre oarecum triunghiulare, iar dunga submarginală portocalie este separată în pete distincte de nervurile aripilor; Melitaea cinxia, la care aripile posterioare au pe fața inferioară o bandă post-discală portocalie şi o bandă palid gălbuie înspre interior, ambele cu pete mici negre în interior; Melitaea

didyma, la care aripile posterioare au pe dos două benzi portocalii, dintre care cea bazală sinuoasă şi continuă, iar punctele negre de pe margine au formă oarecum pătrată; Melitaea diamina, la care aripile posterioare au pe dos o serie discontinuă de puncte portocalii, în zona submarginală şi în cea post-discală; Melitaea aurelia, la care aripile posterioare au pe dos un şir marginal de pete galbene; Melitaea britomartis, care are dedesubtul aripilor posterioare un şir submarginal de lunule portocalii, conturate puternic de linii negricioase

Alte caracteristici: aripile au pe margini franjuri albi străbătuţi de linii negricioase în lungul nervurilor; văzuţi de deasupra, palpii labiali au extremităţile negre Forme de culoare: ca urmare a variabilității estrem de mari a coloritului și a mărimii lunulelor, au fost descrise mai mult de 15 forme de culoare Comportament: masculii sunt foarte activi în zilele toride şi însorite; adulţii au un zbor caracteristic, foarte aproape de sol, cu reprize de zbor şi de planări

Hrana adulţilor: este formată din nectarul florilor de Ajuga reptans, Potentilla erecta, Rubus fruticos, Calluna vulgaris, Centaurea, Erica, Lotus corniculatus, Trifolium pratense, Ranunculus, Trifolium repens, Leucanthemum vulgare, Salvia pratensis, Galium odoratum, Medicago sativa etc. Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa inferioară a frunzelor plantelor-gazdă, în grupuri de 15-50

►forma berisalirmis - femela

►femela

►masculul

►omida

Lungimea corpului: 22-25 mm în ultimul stadiu de dezvoltare (al şaselea) Aspectul corpului: are culoare negricioasă, cu pete alb-argintii, acoperit cu spini galben-portocalii Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Plantago lanceolata, Veronica chamaedryas, Melampyrum pratense, uneori şi pe Veronica serpyllifolia, Veronica hederifolia, Plantago major, Achillea millefolium, Digitalis purpurea etc. Comportament: omizile îşi petrec cea mai mare parte a timpului încălzindu-se la soare

Mecanisme de apărare: omizile acumulează în corp, în urma hrănirii pe plantele-gazdă, compuşi toxici (iridoid glicozide) ce le-ar putea conferi o potenţială protecţie împotriva prădătorilor Paraziţii: omizile sunt parazitate de larvele unor viespi Ichneumonidae (Ichneumon), Braconidae (Cotesia), Pteromalidae (Pteromalus)

Stadiul de iernare: omizile hibernează singure sau în grupuri de 15-20 de indivizi într-un hibernaculum (adăpost pe care-l construiesc prin răsucirea şi ţeserea marginilor unei frunze uscate)

Referinţe:
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Godart J.B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 78-79
●	Godart M.M., Duponchel M.P.-A.-J. (1849). Iconographie et histoire naturelle des chenilles our servir de complément à l'Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Tome premier (Diurnes). Germer Baillière, Paris: 144
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 444
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart
●	Talsma R., Torri K., van Nouhuys S. (2008). Host plant use by the Heath fritillary butterfly, Melitaea athalia: plant habitat, species and chemistry. Arthropod-Plant Interactions 2: 63-75
●	Tesařová M., Fric Z., Veselý P., Konvička M., Fuchs R. (2013). European checkerspots (Melitaeini Lepidoptera, Nymphalidae) are not aposematic - the point of view of great tits (Parus major). Ecological Entomology 38: 155-163
●	Wahlberg N., Kullberg J., Hanski I. (2001). Natural history of some Siberian melitaeine butterfly species (Nymphalidae: Melitaeini) and their parasitoids. Entomologia Fennica 12: 72-77

Polyommatus (Polyommatus) icarus

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două generaţii anuale, în perioada (aprilie)mai-iunie, august-septembrie (octombrie) Anvergura aripilor: 23-36 mm; masculii sunt puţini mai mari decât femelele Faţa superioară a aripilor: este o specie care prezintă dimorfism sexual: • masculul: are colorit albastru-lila, albastru-violet, cu o linie marginală subţire de culoare neagră • femela: are colorit maroniu, de obicei, cu tentă albăstruie în zona bazală; cu o bandă submarginală formată din lunule portocaliu-roşiatice; lunulele de pe aripile posterioare sunt întotdeauna prezente, pe când cele de pe aripile anterioare pot fi uneori foarte vagi sau chiar pot lipsi; uneori, aripile pot fi aproape în întregime albăstrui sau maronii • ginandromorfism bilateral: o formă foarte rară de anomalie cromozomială; s-au observat exemplare adulte la care o jumătate a corpului prezintă caractere masculine, iar cealaltă caractere feminine Faţa inferioară a aripilor: este gri la mascul, gri-maronie la femelă; de-a lungul marginii, este prezent un şir de pete portocaliu-roşcate, mai bine conturate pe aripile posterioare şi uneori difuze sau absente pe aripile anterioare (în special la masculi); pe fiecare dintre aripi există un număr de pete negre înconjurate cu alb, oarecum circulare, de obicei 9 pe aripile anterioare, 12 pe cele posterioare Alte caracteristici: faţa inferioară a aripilor posterioare, în zona bazală, este albăstrui la mascul şi verzui la femelă; toate aripile au o linie exterioară continuă formată din franjuri albi, neîntrerupţi de linii sau zone întunecate Specii asemănătoare: • Polyommatus (Lysandra) coridon, la care pe banda marginală albă de franjuri există linii negricioase • Polyommatus (Lysandra) bellargus, la care pe banda marginală albă de franjuri există linii negricioase • Aricia agestis, la care lipsesc solzii bazali albaştri de dedesubtul aripilor posterioare şi pata neagră bazală de pe faţa inferioară a aripilor anterioare; pe faţa inferioară a aripilor posterioare, două dintre punctele negre din apropierea marginii superioare sunt foarte apropiate • Aricia artaxerxes, la care banda marginală albă de franjuri este întreruptă de linii închise la culoare; pata neagră bazală de pe faţa inferioară a aripilor anterioare lipseşte; lunulele portocalii de pe faţa inferioară a aripilor sunt mai mari şi mai viu colorate • Polyommatus (Agrodiaetus) thersites, care nu are pata neagră bazală pe faţa inferioară a aripilor anterioare Hrana adulţilor: adulţii preferă nectarul florilor de Lotus corniculatus, dar le vizitează şi pe cele de Genista tinctoria, Viola tricolor, Aster amellus, Potentilla recta, Filipendula vulgaris, Gallium verum, Potentilla arenaria, Medicago lupulina, Polygala major, Lychnis flos-cuculi, Leucanthemum vulgare, Agrimonia eupatoria, Prunella vulgaris, Scabiosa ochroleuca etc.; uneori adulţii absorb nutrienţi şi minerale din dejecţiile animalelor Comportament: devine foarte activă pe vreme însorită; masculii au comportament teritorial Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe faţa superioară a frunzelor plantelor-gazdă Mecanisme de apărare: în timpul nopţii, adulţii se odihnesc în vârful tulpinilor vegetale, cel mai adesea în grupuri, mai multe exemplare pe aceeaşi tulpină, apărându-se astfel de atacul şoarecilor sau al prădătorilor nocturni Habitat: pajişti, luminişurile pădurilor, habitate cu tufărişuri, coaste stâncoase, marginea pădurilor; ecosisteme antropizate, vecinătatea terasamentelor de cale ferată Prădători: adulţii sunt vânaţi uneori de diptere insectivore (Machismus rusticus) Paraziţi: adulţii sunt parazitaţi de larvele unor acarieni (Trombidium breei)

---

Masculul

---

Femela

---

Cuplul

---

Omida

Lungimea corpului: circa 12 mm Aspectul corpului: are colorit palid verzui cu o linie mai deschisă pe flancuri Plante-gazdă: în primele stadii, omizile se hrănesc în timpul zilei, pe frunzele unor specii de Fabaceae (Medicago, Ononis, Astragalus, Trifolium pratense, Oxytropis, Lathyrus, Lotus corniculatus, Vicia cracca etc.) Mecanisme de apărare: în ultimele stadii de dezvoltare, omizile produc secreţii dulci pentru a momi diferite specii de furnici (Lasius niger, Lasius alienus, Formica, Myrmica, Tapinoma, Plagiolepis) să le protejeze şi să le hrănească în interiorul coloniei Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, sub frunzele uscate de la baza plantelor-gazdă Paraziţi: omizile sunt parazitate de viespi Ichneumonidae (Virgichneumon, Hyposoter), Braconidae (Cotesia)

---

  Referinţe:

●	Bąkowski M., Boroń M. (2005). Flower visitation patterns of some species of Lycaenidae (Lepidoptera). Biological Letters 42(1): 13-19
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Conradt L., Corbet S. A., Roper T. J., Bodsworth E. J. (2002). Parasitism by the mite Trombidium breei on four U.K. butterfly species. Ecological Entomology 27: 651-659
●	Janz N., Bergström A., Sjögren A. (2005). The role of nectar sources for oviposition decisions of the common blue butterfly Polyommatus icarus. Oikos 109: 535-538
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 318
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Székely L. (2003-2004). Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor din zona Vulcanilor Noroioşi (Berca, Judeţul Buzău). Bulletin of Entomological Information 14-15: 33-40
●	Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512
●	Şerban C., Cristescu M. (2013). Rare species of insects in anthropogenic ecosystems located in southeastern Romania. Natura Montenegrina, Podgorica 12(3-4): 673-686
●	Talavera G., Lukhtanov V. A., Pierce N. E., Vila R. (2012). Establishing criteria for higher-level classification using molecular data the systematics of Polyommatus blue butterflies (Lepidoptera, Lycaenidae). Cladistics: 1-27
●	van Oorschot H., Coutsis J. G. (2012). An unusual Polyommatus thersites with basal black spots on FW underside (Lepidoptera Lycaenidae, Polyommatiti). Phegea 40(1a): 3-4
●	Viejo Montesinos J. L. (1984). Un ginandromorfo bilateral de Polyommatus icarus (Lep. Lycaenidae) y otros casos teratologicos de mariposas. Boletín de la Asociación Española de Entomología 8: 63-68
●	Wiemers M., Stradomsky B. V., Vodolazhsky D. I. (2010). A molecular phylogeny of Polyommatus s. str. and Plebicula based on mitochondrial COI and nuclear ITS2 sequences (Lepidoptera Lycaenidae). European Journal of Entomology 107: 325-336