Tyta luctuosa

Perioada de zbor: adulţii sunt activi în una sau în două generaţii anuale: mai-august Anvergura aripilor: 22-25 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun-negricios, cu o pată proeminentă albă ca zăpada în zona distală (în apropierea marginii exterioare); în zona anală este o pată difuză, neregulată, albă; o linie subterminală albă traversează aripile şi este mai evidentă înspre marginea exterioară; aripile posterioare au colorit mai întunecat, cu o dungă discală lată, albă; în zona anală există o pată mică albă, bine conturată Faţa inferioară a aripilor: are aceleaşi desene ca şi faţa superioară Alte caracteristici: aripile au franjuri scurţi, cu zone alternante alb-cenuşii şi negricioase Specii asemănătoare: Acontia (Acontia) lucida, care are treimea bazală a aripilor anterioare alb-cenuşie Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Apiaceae, Trifolium etc. Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială Habitat: zone călduroase cu vegetaţie săracă (pajişti uscate cu substrat calcaros, terenuri necultivate)

---

---

omida

Lungimea corpului: până la 35 mm Aspectul corpului: are colorit ocru-roşcat, cu două linii dorsale întunecate şi o linie albă pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în timpul nopţii, pe muguri florali, flori, frunze tinere de Convolvulus arvensis, uneori şi de Calystegia, Plantago

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Székely L. (2012). The Macrolepidoptera (Insecta) of Central Dobrogea (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 125-166
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 143

Yponomeuta cagnagella

Perioada de zbor: univoltină: (mai)iunie-august (octombrie) Anvergura aripilor: 19-26 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit alb ca zăpada, cu 3 şiruri longitudinale de puncte mici negre, cu franjuri apicali albi; aripile posterioare sunt cenuşii Alte caracteristici: capul şi toracele sunt albe, antenele sunt filiforme Specii asemănătoare: • Yponomeuta irrorella, care are pe aripile anterioare, în zona mediană, o pată mare, alungită, cenuşiu-negricioasă • Yponomeuta evonymella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 5-6 rânduri • Yponomeuta padella, care are pe aripile anterioare franjurii apicali cenuşiu-negricioşi • Yponomeuta rorrella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 3 rânduri, iar în zona apicală o aglomerare de puncte foarte mici negre • Yponomeuta sedella, care faţa superioară a aripilor anterioare alb-cenuşie, fără puncte negre în zona distală; pe franjurii apicali există o pată mică, alungită, întunecată Comportament: este o specie activă în amurg şi noaptea (este atrasă de lumina artificială) Strategii de reproducere: femela depune ouăle în pachete de 50-100, pe coaja crenguţelor de Euonymus europaeus Habitat: margini de pădure, zone cu substrat calcaros

---

omida

Aspectul corpului: are colorit crem-gălbui, cu două şiruri longitudinale, paralele, de puncte negre; capul are culoare neagră Plante-gazdă: se hrănește la început pe muguri şi ulterior pe frunze de Euonymus europaeus Comportament: se dezvoltă în grup în interiorul unui cuib de mătase Specii asemănătoare: • Yponomeuta malinellus, la care omizile se hrănesc pe Malus sylvestris, Malus domestica • Yponomeuta padella, la care omizile se hrănesc pe diferite specii de Prunus, uneori şi pe Crataegus monogyna, Sorbus aucuparia Paraziţi: este parazitată de larvele unor specii de diptere Tachinidae

---

  Referinţe:

●	Altermatt F., Baumeyer A., Ebert D. (2009). Experimental evidence for male biased flight-to-light behavior in two moth species. Entomologia Experimentalis et Applicata 130(3): 259-265
●	Cerretti P., Tschorsnig H.-P. (2010). Annotated host catalogue for the Tachinidae (Diptera) of Italy. Stuttgarter Beiträge zur Naturkunde A, Neue Serie 3: 305-340
●	Fazekas I. (2009). Contribution to the Microlepidoptera fauna of Balkans, Nr. 1 (Lepidoptera). Natura Somogyiensis, Kaposvár, 15: 181-194
●	Hübner J. (1813). Sammlung europäischer Schmetterlinge 8: pl. 58
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 82
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 18

Alabonia staintoniella

Familia : Oecophoridae Statut de periclitare : taxon nepericlitat în România Perioada de zbor : mai-iulie Anvergura aripilor : 15-21 mm Identificare : aripile anterioare au colorit de fond portocaliu-roşcat, cu linii gri-albăstrui cu reflexe metalice (două alungite ce converg în zona mediană şi care conturează doua pete alungite crem-gălbui; o linie scurtă, transversală, situată înapoia celorlalte două linii); treimea posterioară are colorit uniform maroniu, fără linii sau puncte diferit colorate; între zona maronie şi cea portocaliu-roşcată, este o bandă crem-gălbuie, puternic îngustată la mijloc în două pete triunghiulare (una pe marginea costală şi cealaltă pe marginea interioară); aripile posterioare sunt cenuşii, fără pete sau dungi distincte; palpii labiali sunt foarte lungi, îngroşaţi, negricioşi, cu vârful alb; aripile au franjuri negricioşi pe margine; picioarele negricioase, au extremităţile albicioase Habitat : păduri de foioase Specii asemănătoare : Alabonia geoffrella, la care zona maronie posterioară a aripilor anterioare este străbătută de linii subţiri negricioase, dispuse radial Comportament : adulţii zboară în timpul zilei

---

---

Hrana omizilor : omizile se hrănesc pe lemn în descompunere de foioase (Quercus, Carpinus betulus), sub scoarţa buştenilor Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Blaik T. (2010). Projektowany rezerwat przyrody Olszak w Górach Opawskich - ważna ostoja entomofauny (Lepidoptera, Neuroptera). Wiadomości Entomologiczne, Supl.29: 111-114
●	Corduneanu C. (2011). Lepidopterele (Insecta, Lepidoptera) din Rezervaţia forestieră Vorona - judeţul Botoşani, România. Volumul de lucrări al simpozionului "Biodiversitatea şi managementul insectelor din România": Suceava, 24-25 septembrie 2010 (ed.: V. Brudea, M.-L. Duduman, L. Rákosy), Suceava, Editura Universităţii "Ştefan cel Mare": 70-86
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512

Lomographa temerata

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor: (aprilie) mai-iunie (iulie) (univoltină) Anvergura aripilor: 22-34 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit de fond albicios, aspect mătăsos, cu o pată cenuşiu-negricioasă în zona distală, un punct mic negru în zona discală, o linie scurtă ondulată spre marginea interioară, două benzi difuze, uşor ondulate, cenuşii, în zona post- discală; în zona submarginală există un şir de mici lunule negricioase separate de linii subţiri albicioase; aripile posterioare sunt albicioase, cu un punct mic negru în zona discală, două benzi difuze, uşor ondulate, cenuşii, în zona post-discală; toate aripile au franjuri fini pe margine, albicioşi (cu excepţia zonei distale a aripilor anterioare, unde sunt brun-negricioşi) Alte caracteristici: la femelă, pata din zona distală a aripilor anterioare este uşor mai estompată Specii asemănătoare: • Lomographa bimaculata, care are aripile gri-argintii; în zona costală a aripilor anterioare există două pete cenuşiu-negricioase Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi în timpul nopţii, fiind atraşi de lumina artificială Habitat: păduri de foioase: liziere, rarişti, zone cu tufărişuri; parcuri, grădini Prădători: adulţii intră în dieta unor specii de lilieci (Plecotus auritus)

---

---

Omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, cu o linie dorsală, mediană, adesea întreruptă, gălbuie, ocru-maronie; capul este palid verzui, cu două pete triunghiulare, brun-roşcate, pe flancuri Plante-gazdă: omizile consumă frunze de Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Quercus, Sorbus aucuparia, Salix caprea, pomi fructiferi (Malus, Prunus cerasus, Prunus domestica) etc. Paraziți: omizile sunt parazitate uneori de larve de diptere Tachinidae

---

  Referinţe:

●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Hofsäß K., Tschorsnig H.-P. (2010). Einige Raupenfliegen-Zuchtbefunde aus Baden-Württemberg (Diptera: Tachinidae). Mitteilungen des entomologischen Vereins Stuttgart 45: 140-142
●	Kulfan M., Holecová M., Beracko P. (2013). Dalechampii oak (Quercus dalechampii Ten.), an important host plant for folivorous lepidoptera larvae. Animal Biodiversity and Conservation 36.1: 13–31
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Rostovskaya M. S., Zhukova D. V., Illarionova A. E., Ustyugova S. V., Borissenko A. V., Sviridov A. V. (2000). Insect prey of the Long-eared bat Plecotus auritus (L.) (Chiroptera: Vespertilionidae) in Central Russia. Russian Entomological Journal 9(2): 185-189
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 122

Ancylis mitterbacheriana

Perioada de zbor: specie bivoltină: aprilie-mai, iunie-august Anvergura aripilor: 13-17 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit palid maroniu, gri-maroniu, cu desene mai mult sau mai puţin difuze, brun-roşcate, brun-ruginii (în jumătatea bazală; în zona submarginal-apicală); pata apicală ruginie are formă mai mult sau mai puţin rectangulară; jumătatea costal-anterioară este brăzdată de linii scurte brun închis, iar cea posterioară de 4 perechi de linii mai lungi şi mai uşor vizibile albe; jumătatea anterioară, mai închisă, este separată de cea posterioară, mai deschisă, de o linie subţire, gri-albicioasă, uşor oblică Specii asemănătoare: • Ancylis comptana, care are dimensiuni mai mici (10-13 mm); aripile anterioare au colorit brun-roşcat deschis, cu desene palid maronii şi albicioase • Ancylis obtusana, care are dimensiuni mai mici (10-14 mm); aripile anterioare au pata brun-roşcată din zona apicală mai rotunjită şi uşor mai redusă ca dimensiune • Epinotia tenerana, care are aripile anterioare cu colorit ruginiu, oarecum uniform • Ancylis upupana, care are aripile anterioare oarecum uniform brun-castanii, cu excepţia zonei apicale care are colorit portocaliu Comportament: adulţii sunt activi la lăsarea întunericului şi în timpul nopţii, fiind atraşi de lumină Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Rubus Habitat: păduri de foioase: zone cu tufărişuri, margini de pădure

---

---

omida

Aspectul corpului: corpul are colorit verzui înschis, maroniu-gălbui, acoperit cu numeroşi negi albicioşi şi peri scurţi; capul este portocaliu-maroniu Surse de hrană: omizile se hrănesc pe frunze de foioase (Quercus robur, Fagus sylvatica, Malus, Carpinus betulus)

---

  Referinţe:

●	Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 91

Nemophora degeerella

Perioada de zbor: monovoltină: (aprilie)mai-iulie(septembrie) Anvergura aripilor: 16-23 mm; femela este puţin mai mică decât masculul Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit ocru-gălbui şi vârful rotunjit; în treimea apicală, sunt străbătute de o bandă gălbuie uşor sinuoasă, conturată adesea de două linii subţiri violet-purpurii; în treimea bazală există câteva linii longitudinale albăstrui, care nu ating banda transversală; înspre bază sunt câteva linii longitudinale cafenii; înspre vârf, există 8-10 linii subţiri ocru-gălbui dispuse mai mult sau mai puțin radiar, pe fond maroniu; aripile posterioare au colorit purpuriu-maroniu Alte caracteristici: antenele sunt mai lungi decât aripile anterioare: la mascul de 4-5 ori, albicioase, cu o porţiune scurtă mai închisă la culoare la bază; la femelă, doar cu puţin mai lungi (de 1-1,5 ori), la vârf albicioase, la bază negricioase şi uşor îngroşate; toate aripile au pe margine franjuri scurţi, uniform coloraţi Specii asemănătoare: • Adela croesella, care are dimensiuni mult mai mici (11-14 mm), iar banda transversală gălbuie de pe aripile anterioare se găseşte mai aproape de mijlocul aripii • Nemophora congruella, la care liniile longitudinale albăstrui de pe aripile anterioare ating banda transversală gălbuie; masculul are antenele de circa 2,5 ori mai lungi decât aripile anterioare Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei, mai ales pe vreme însorită sau în amurg; pot fi văzuţi odihnindu-se pe frunzele plantelor sau în coronamentul arbuştilor Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul şi polenul florilor de Urtica, Leucanthemum vulgare, Persicaria Strategii de reproducere: femela depune ouăle, individual sau în grupuri mici, pe partea inferioară a frunzelor plantelor-gazdă Habitat: păduri umede de foioase: luminişuri, desişuri, rarişti de pădure, margini de pădure

---

Masculul

---

Femela

---

omida

Aspectul corpului: are colorit albicios Plante-gazdă: omizile se hrănesc în primele stadii pe frunze de Anemone nemorosa Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă Mecanisme de apărare: omizile se dezvoltă în stratul de frunze moarte de pe solul pădurilor, în interiorul unui adăpost în formă de pară, asemeni unui sac, pe care şi-l construiesc din fragmente de frunze

---

  Referinţe:

●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 540
●	Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 107
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 11