sâmbătă, 25 iunie 2016

Tyta luctuosa


Tyta luctuosa DSC85995
Tyta luctuosa DSC85990

Perioada de zbor: adulţii sunt activi în una sau în două generaţii anuale: mai-august
Anvergura aripilor: 22-25 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun-negricios, cu o pată proeminentă albă ca zăpada în zona distală (în apropierea marginii exterioare); în zona anală este o pată difuză, neregulată, albă; o linie subterminală albă traversează aripile şi este mai evidentă înspre marginea exterioară; aripile posterioare au colorit mai întunecat, cu o dungă discală lată, albă; în zona anală există o pată mică albă, bine conturată
Faţa inferioară a aripilor: are aceleaşi desene ca şi faţa superioară
Alte caracteristici: aripile au franjuri scurţi, cu zone alternante alb-cenuşii şi negricioase
Specii asemănătoare: Acontia (Acontia) lucida, care are treimea bazală a aripilor anterioare alb-cenuşie
Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Apiaceae, Trifolium etc.
Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială
Habitat: zone călduroase cu vegetaţie săracă (pajişti uscate cu substrat calcaros, terenuri necultivate)


Tyta luctuosa DSC58709
Tyta luctuosa DSC58717
Tyta luctuosa DSC108643

omida

Lungimea corpului: până la 35 mm
Aspectul corpului: are colorit ocru-roşcat, cu două linii dorsale întunecate şi o linie albă pe flancuri
Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în timpul nopţii, pe muguri florali, flori, frunze tinere de Convolvulus arvensis, uneori şi de Calystegia, Plantago


  Referinţe:
Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
Székely L. (2012). The Macrolepidoptera (Insecta) of Central Dobrogea (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 125-166
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 143

Yponomeuta cagnagella


Yponomeuta cagnagella DSC85948
Yponomeuta cagnagella DSC85945

Perioada de zbor: univoltină: (mai)iunie-august (octombrie)
Anvergura aripilor: 19-26 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit alb ca zăpada, cu 3 şiruri longitudinale de puncte mici negre, cu franjuri apicali albi; aripile posterioare sunt cenuşii
Alte caracteristici: capul şi toracele sunt albe, antenele sunt filiforme
Specii asemănătoare:
Yponomeuta irrorella, care are pe aripile anterioare, în zona mediană, o pată mare, alungită, cenuşiu-negricioasă
Yponomeuta evonymella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 5-6 rânduri
Yponomeuta padella, care are pe aripile anterioare franjurii apicali cenuşiu-negricioşi
Yponomeuta rorrella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 3 rânduri, iar în zona apicală o aglomerare de puncte foarte mici negre
Yponomeuta sedella, care faţa superioară a aripilor anterioare alb-cenuşie, fără puncte negre în zona distală; pe franjurii apicali există o pată mică, alungită, întunecată
Comportament: este o specie activă în amurg şi noaptea (este atrasă de lumina artificială)
Strategii de reproducere: femela depune ouăle în pachete de 50-100, pe coaja crenguţelor de Euonymus europaeus
Habitat: margini de pădure, zone cu substrat calcaros


omida

Aspectul corpului: are colorit crem-gălbui, cu două şiruri longitudinale, paralele, de puncte negre; capul are culoare neagră
Plante-gazdă: se hrănește la început pe muguri şi ulterior pe frunze de Euonymus europaeus
Comportament: se dezvoltă în grup în interiorul unui cuib de mătase
Specii asemănătoare:
Yponomeuta malinellus, la care omizile se hrănesc pe Malus sylvestris, Malus domestica
Yponomeuta padella, la care omizile se hrănesc pe diferite specii de Prunus, uneori şi pe Crataegus monogyna, Sorbus aucuparia
Paraziţi: este parazitată de larvele unor specii de diptere Tachinidae


  Referinţe:
Altermatt F., Baumeyer A., Ebert D. (2009). Experimental evidence for male biased flight-to-light behavior in two moth species. Entomologia Experimentalis et Applicata 130(3): 259-265
Cerretti P., Tschorsnig H.-P. (2010). Annotated host catalogue for the Tachinidae (Diptera) of Italy. Stuttgarter Beiträge zur Naturkunde A, Neue Serie 3: 305-340
Fazekas I. (2009). Contribution to the Microlepidoptera fauna of Balkans, Nr. 1 (Lepidoptera). Natura Somogyiensis, Kaposvár, 15: 181-194
Hübner J. (1813). Sammlung europäischer Schmetterlinge 8: pl. 58
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 82
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 18

vineri, 24 iunie 2016

Alabonia staintoniella

Alabonia staintoniella IMG4995
Alabonia staintoniella DSC157806
Familia : Oecophoridae
Statut de periclitare : taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor : mai-iulie
Anvergura aripilor : 15-21 mm
Identificare : aripile anterioare au colorit de fond portocaliu-roşcat, cu linii gri-albăstrui cu reflexe metalice (două alungite ce converg în zona mediană şi care conturează doua pete alungite crem-gălbui; o linie scurtă, transversală, situată înapoia celorlalte două linii); treimea posterioară are colorit uniform maroniu, fără linii sau puncte diferit colorate; între zona maronie şi cea portocaliu-roşcată, este o bandă crem-gălbuie, puternic îngustată la mijloc în două pete triunghiulare (una pe marginea costală şi cealaltă pe marginea interioară); aripile posterioare sunt cenuşii, fără pete sau dungi distincte; palpii labiali sunt foarte lungi, îngroşaţi, negricioşi, cu vârful alb; aripile au franjuri negricioşi pe margine; picioarele negricioase, au extremităţile albicioase
Habitat : păduri de foioase
Specii asemănătoare : Alabonia geoffrella, la care zona maronie posterioară a aripilor anterioare este străbătută de linii subţiri negricioase, dispuse radial
Comportament : adulţii zboară în timpul zilei

Alabonia staintoniella DSC86286
Alabonia staintoniella DSC86367
Alabonia staintoniella DSC157808
Alabonia staintoniella DSC138047 Alabonia staintoniella DSC137913 Alabonia staintoniella DSC86363
Alabonia staintoniella DSC86382 Alabonia staintoniella DSC172565 Alabonia staintoniella DSC172590
Alabonia staintoniella DSC86297

Hrana omizilor : omizile se hrănesc pe lemn în descompunere de foioase (Quercus, Carpinus betulus), sub scoarţa buştenilor
Stadiul de iernare : traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

  Referinţe:
Blaik T. (2010). Projektowany rezerwat przyrody Olszak w Górach Opawskich - ważna ostoja entomofauny (Lepidoptera, Neuroptera). Wiadomości Entomologiczne, Supl.29: 111-114
Corduneanu C. (2011). Lepidopterele (Insecta, Lepidoptera) din Rezervaţia forestieră Vorona - judeţul Botoşani, România. Volumul de lucrări al simpozionului "Biodiversitatea şi managementul insectelor din România": Suceava, 24-25 septembrie 2010 (ed.: V. Brudea, M.-L. Duduman, L. Rákosy), Suceava, Editura Universităţii "Ştefan cel Mare": 70-86
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512

miercuri, 22 iunie 2016

Lomographa temerata


Lomographa temerata DSC114533
Lomographa temerata DSC84988

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: (aprilie) mai-iunie (iulie) (univoltină)
Anvergura aripilor: 22-34 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit de fond albicios, aspect mătăsos, cu o pată cenuşiu-negricioasă în zona distală, un punct mic negru în zona discală, o linie scurtă ondulată spre marginea interioară, două benzi difuze, uşor ondulate, cenuşii, în zona post- discală; în zona submarginală există un şir de mici lunule negricioase separate de linii subţiri albicioase; aripile posterioare sunt albicioase, cu un punct mic negru în zona discală, două benzi difuze, uşor ondulate, cenuşii, în zona post-discală; toate aripile au franjuri fini pe margine, albicioşi (cu excepţia zonei distale a aripilor anterioare, unde sunt brun-negricioşi)
Alte caracteristici: la femelă, pata din zona distală a aripilor anterioare este uşor mai estompată
Specii asemănătoare:
Lomographa bimaculata, care are aripile gri-argintii; în zona costală a aripilor anterioare există două pete cenuşiu-negricioase
Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi în timpul nopţii, fiind atraşi de lumina artificială
Habitat: păduri de foioase: liziere, rarişti, zone cu tufărişuri; parcuri, grădini
Prădători: adulţii intră în dieta unor specii de lilieci (Plecotus auritus)


Lomographa temerata DSC43803

  Omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, cu o linie dorsală, mediană, adesea întreruptă, gălbuie, ocru-maronie; capul este palid verzui, cu două pete triunghiulare, brun-roşcate, pe flancuri
Plante-gazdă: omizile consumă frunze de Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Quercus, Sorbus aucuparia, Salix caprea, pomi fructiferi (Malus, Prunus cerasus, Prunus domestica) etc.
Paraziți: omizile sunt parazitate uneori de larve de diptere Tachinidae


  Referinţe:
Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
Hofsäß K., Tschorsnig H.-P. (2010). Einige Raupenfliegen-Zuchtbefunde aus Baden-Württemberg (Diptera: Tachinidae). Mitteilungen des entomologischen Vereins Stuttgart 45: 140-142
Kulfan M., Holecová M., Beracko P. (2013). Dalechampii oak (Quercus dalechampii Ten.), an important host plant for folivorous lepidoptera larvae. Animal Biodiversity and Conservation 36.1: 13–31
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Rostovskaya M. S., Zhukova D. V., Illarionova A. E., Ustyugova S. V., Borissenko A. V., Sviridov A. V. (2000). Insect prey of the Long-eared bat Plecotus auritus (L.) (Chiroptera: Vespertilionidae) in Central Russia. Russian Entomological Journal 9(2): 185-189
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 122

sâmbătă, 18 iunie 2016

Ancylis mitterbacheriana


Ancylis mitterbacheriana DSC85061
Ancylis mitterbacheriana DSC85058

Perioada de zbor: specie bivoltină: aprilie-mai, iunie-august
Anvergura aripilor: 13-17 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit palid maroniu, gri-maroniu, cu desene mai mult sau mai puţin difuze, brun-roşcate, brun-ruginii (în jumătatea bazală; în zona submarginal-apicală); pata apicală ruginie are formă mai mult sau mai puţin rectangulară; jumătatea costal-anterioară este brăzdată de linii scurte brun închis, iar cea posterioară de 4 perechi de linii mai lungi şi mai uşor vizibile albe; jumătatea anterioară, mai închisă, este separată de cea posterioară, mai deschisă, de o linie subţire, gri-albicioasă, uşor oblică
Specii asemănătoare:
Ancylis comptana, care are dimensiuni mai mici (10-13 mm); aripile anterioare au colorit brun-roşcat deschis, cu desene palid maronii şi albicioase
Ancylis obtusana, care are dimensiuni mai mici (10-14 mm); aripile anterioare au pata brun-roşcată din zona apicală mai rotunjită şi uşor mai redusă ca dimensiune
Epinotia tenerana, care are aripile anterioare cu colorit ruginiu, oarecum uniform
Ancylis upupana, care are aripile anterioare oarecum uniform brun-castanii, cu excepţia zonei apicale care are colorit portocaliu
Comportament: adulţii sunt activi la lăsarea întunericului şi în timpul nopţii, fiind atraşi de lumină
Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Rubus
Habitat: păduri de foioase: zone cu tufărişuri, margini de pădure


Ancylis mitterbacheriana DSC158611

omida

Aspectul corpului: corpul are colorit verzui înschis, maroniu-gălbui, acoperit cu numeroşi negi albicioşi şi peri scurţi; capul este portocaliu-maroniu
Surse de hrană: omizile se hrănesc pe frunze de foioase (Quercus robur, Fagus sylvatica, Malus, Carpinus betulus)


  Referinţe:
Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 91

Nemophora degeerella


Nemophora degeerella male DSC85007
Nemophora degeerella male DSC84996

Perioada de zbor: monovoltină: (aprilie)mai-iulie(septembrie)
Anvergura aripilor: 16-23 mm; femela este puţin mai mică decât masculul
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit ocru-gălbui şi vârful rotunjit; în treimea apicală, sunt străbătute de o bandă gălbuie uşor sinuoasă, conturată adesea de două linii subţiri violet-purpurii; în treimea bazală există câteva linii longitudinale albăstrui, care nu ating banda transversală; înspre bază sunt câteva linii longitudinale cafenii; înspre vârf, există 8-10 linii subţiri ocru-gălbui dispuse mai mult sau mai puțin radiar, pe fond maroniu; aripile posterioare au colorit purpuriu-maroniu
Alte caracteristici: antenele sunt mai lungi decât aripile anterioare: la mascul de 4-5 ori, albicioase, cu o porţiune scurtă mai închisă la culoare la bază; la femelă, doar cu puţin mai lungi (de 1-1,5 ori), la vârf albicioase, la bază negricioase şi uşor îngroşate; toate aripile au pe margine franjuri scurţi, uniform coloraţi
Specii asemănătoare:
Adela croesella, care are dimensiuni mult mai mici (11-14 mm), iar banda transversală gălbuie de pe aripile anterioare se găseşte mai aproape de mijlocul aripii
Nemophora congruella, la care liniile longitudinale albăstrui de pe aripile anterioare ating banda transversală gălbuie; masculul are antenele de circa 2,5 ori mai lungi decât aripile anterioare
Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei, mai ales pe vreme însorită sau în amurg; pot fi văzuţi odihnindu-se pe frunzele plantelor sau în coronamentul arbuştilor
Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul şi polenul florilor de Urtica, Leucanthemum vulgare, Persicaria
Strategii de reproducere: femela depune ouăle, individual sau în grupuri mici, pe partea inferioară a frunzelor plantelor-gazdă
Habitat: păduri umede de foioase: luminişuri, desişuri, rarişti de pădure, margini de pădure


  Masculul
Nemophora degeerella male DSC85048
Nemophora degeerella male DSC85057
Nemophora degeerella male DSC85054
Nemophora degeerella male DSC114648 Nemophora degeerella male DSC119276 Nemophora degeerella male DSC138997
Nemophora degeerella male DSC173386 Nemophora degeerella male DSC173512

  Femela
Nemophora degeerella female DSC114677
Nemophora degeerella female DSC114835
Nemophora degeerella female DSC114807
Nemophora degeerella female DSC161092


omida


Aspectul corpului: are colorit albicios
Plante-gazdă: omizile se hrănesc în primele stadii pe frunze de Anemone nemorosa
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă
Mecanisme de apărare: omizile se dezvoltă în stratul de frunze moarte de pe solul pădurilor, în interiorul unui adăpost în formă de pară, asemeni unui sac, pe care şi-l construiesc din fragmente de frunze


  Referinţe:
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 540
Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 107
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 11