Euplagia quadripunctaria

Jersey tiger, Spanish flag

Callimorpha quadripunctaria (Poda 1961), Euplagia hera (Linnaeus 1767), Phalaena hera Linnaeus 1767

Familia: Erebidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România; protejat în baza Anexei II a Directivei Habitate 92/43/CEE şi a Anexei 3 din OUG 57/2007 Perioada de zbor: iulie-septembrie (univoltină) Anvergura aripilor: 52-65 mm Habitat: preferă microclimatele umede; zonele umede de la marginea pădurilor de foioase, bancurile cu vegetaţie de pe malul cursurilor de apă, fâneţe, pajişti

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au aspect zebrat, cu colorit de fond negricios cu reflexe metalice verzi-albăstrui, cu 4 dungi oblice crem-albicioase, dintre care 3 sunt mai lungi şi mai late, iar 1 (bazală) mult mai scurtă şi mai îngustă; dungile dinspre vârf, se unesc înspre mijlocul aripii; o altă dungă de aceeaşi culoare, subţire, conturează marginea interioară a aripilor; când aripile sunt strânse, dungile mediane creează un desen de forma literei "V"; aripile posterioare, roşu-cărămizii până la portocaliu-roşiatice, cu 4 pete mari negre

Mecanisme de apărare: coloritul aposematic al aripilor anterioare, negricios cu dungi crem-albicioase, îi conferă un bun camuflaj când se hrăneşte cu aripile strânse pe inflorescenţele plantelor şi are rolul de a avertiza potenţialii prădători asupra toxinelor din corpul său Hrana adulților: adulţii caută nectarul florilor: Eupatorium cannabinum, Centaurea, Carduus, Angelica sylvestris, Cirsium, Rubus etc. Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe dosul frunzelor plantelor-gazdă

Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au colorit palid gălbui-roşcat Alte caracteristici: abdomenul este galben-roşcat, cu un şir dorsal de mici puncte negre; toracele negru, are două dungi longitudinale albicioase; antenele lungi, au aspect filiform; aripile sunt uşor franjurate Comportament: adulţii sunt activi atât ziua cât şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială); au un zbor rapid, nervos, cu schimbări neaşteptate de direcţie

►omida

Lungimea corpului: până la 50 mm Aspectul corpului: negricios, cu un şir discontinuu de pete alb-gălbui pe flancuri; este acoperit cu smocuri de ţepi cenuşii ce cresc pe protuberanţe portocalii Plante-gazdă: omizile se hrănesc în timpul nopţii, în perioada septembrie-(mai) iunie, mai ales pe Eupatorium cannabinum, Origanum vulgare, dar şi pe Urtica dioica, Epilobium, Borago officinalis, Lactuca, Glechoma hederacea, Taraxacum, Plantago, Lonicera, Mentha longifolia, Lamium, Rubus, Senecio etc.

Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

Referinţe:
●	Chrzanowski A., Mazur A., Kuźmiński R., Łabędzki A. (2013). Jersey tiger (Euplagia quadripunctaria (Poda, 1761)) (Arctiidae, Lepidoptera) biotope and the proposition of protective measures on the territory administered by the State Forests National Holding (PGL) Lasy Państwowe. Nauka Przyroda Technologie 7(4) #72: 1-7
●	Corduneanu C. (2011). Lepidopterele (Insecta, Lepidoptera) din Rezervaţia forestieră Vorona - judeţul Botoşani, România. Volumul de lucrări al simpozionului "Biodiversitatea şi managementul insectelor din România": Suceava, 24-25 septembrie 2010 (ed.: V. Brudea, M.-L. Duduman, L. Rákosy), Suceava, Editura Universităţii "Ştefan cel Mare": 70-86
●	Corduneanu C. (2011). Protected lepidopteran species (Insecta: Lepidoptera) in North-East of Romania. Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(1): 115-123
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	OUG 57 (2007). Anexa 3. Specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică. Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007: 1-45
●	Quirce C., Martín J., Galante E. (2012). Callimorpha quadripunctaria. En: VV.AA., Bases ecológicas preliminares para la conservación de las especies de interés comunitario en España: Invertebrados. Ministerio de Agricultura, Alimentación y Medio Ambiente. Madrid: 1-48
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Schönborn C., Schmidt P. (2010). Euplagia quadripunctaria (Poda, 1761) – Spanische Flagge. In: Bewertungen des Erhaltungszustandes der wirbellosen Tierarten nach Anhang II der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie in Sachsen-Anhalt. Berichte des Landesamtes für Umwetschutz Sachsen-Anhalt, Halle, Sonderheft 2/2010: 169-180
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 123

Timandra comae

Perioada de zbor: adulţii zboară în două (trei sau chiar patru) generaţii anuale, în perioada mai-iunie, august-septembrie Anvergura aripilor: 30-35 mm Faţa superioară a aripilor: are coloritul de fond albicios, crem-gălbui, stropită cu o multitudine de solzi maronii; aripile au o linie transversală de culoare brun-purpurie, caracteristică, o linie marginală subţire, roşiatică şi franjuri alb-rozii; înspre exterior, mai există o linie difuză gri, uşor ondulată; aripile anterioare sunt alungite, au vârful ascuţit şi câte o maculă întunecată; aripile posterioare au la partea dinapoi o zonă ascuţită, uşor vizibilă Faţa inferioară a aripilor: are colorit şi desene asemănătoare cu a feţei superioare Alte caracteristici: dimorfismul sexual constă în forma diferită a antenelor: la mascul sunt pectinate, iar la femelă filiforme Specii asemănătoare: • Scopula (Calothysanis) imitaria, care are pe aripi două linii transversale, una mediană mai lată, continuă, alta înspre exterior mai subţire, uşor ondulată Comportament: adulţii sunt activi atât ziua cât şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială; când se odihnesc, îşi ţin aripile întinse într-o poziţie care face ca liniile transversale să dea impresia unei singure dungi continue Mecanisme de apărare: combinaţia de culori de pe aripi fac ca adulţii să fie bine camuflaţi în vegetaţie Habitat: frecventă în locurile umede; margini de pădure, garduri vii, păşuni, malul lacurilor, rarişti de pădure

---

Masculul

---

Femela

---

---

omida

Aspectul corpului: corpul are colorit variabil, de la cenuşiu la maroniu, cu pete întunecate în forma literei "V" pe spate Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunzele unei game variate de plante: Rumex, Atriplex, Polygonum Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 60

Pyrausta (Pyrausta) aurata

Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două generaţii anuale, în perioada (aprilie)mai-iunie, iulie-august(septembrie) Anvergura aripilor: 16-20 mm Faţa superioară a aripilor: are colorit de fond maroniu, cu irizaţii purpurii; aripile anterioare au o pată proeminentă galben-aurie, oarecum circulară, în apropierea marginii exterioare, ce uneori este mărginită de alte pete mai mici cu dimensiuni variabile (uneori absente); aripile posterioare au colorit maroniu-negricios, cu o dungă postmediană lată, curbată, gălbuie Faţa inferioară a aripilor: are aceleaşi desene ca şi faţa superioară Alte caracteristici: corpul este maroniu închis, cu zone inelare subţiri de culoare gălbuie Specii asemănătoare: • Pyrausta (Pyrausta) purpuralis, pe ale cărei aripi anterioare este o bandă mediană, galben- aurie, de obicei fragmentată în trei grupe de pete • Pyrausta (Pyrausta) ostrinalis, la care banda mediană, transversală, de pe faţa superioară a aripilor anterioare este mărginită de dungi negricioase • Panemeria tenebrata, care are coloritul de fond al aripilor anterioare gri-maroniu, cu două dungi mai întunecate • Pyrausta (Haematia) despicata, care nu are pete aurii pe aripile anterioare • Pyrausta (Pyrausta) nigrata, care are aripile anterioare cu colorit negricios Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Lotus corniculatus, Lychnis flos-cuculi, Ajuga reptans, Potentilla reptans, Senecio vulgaris, Galium verum, Aster amellus, Inula helenium, Salvia nemorosa etc. Comportament: adulţii sunt activi atât ziua cât şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială Strategii de reproducere: femela depune ouăle dedesubtul frunzelor plantelor-gazdă Habitat: pajişti cu substrat calcaros, dealuri stâncoase, terenuri mlăştinoase, vegetaţia din preajma apelor, zone împădurite

---

---

Surse de hrană

---

Omida

Aspectul corpului: are colorit variabil, gălbui, roşiatic, verde închis; capul este negru; acest stadiu durează circa două săptămâni Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Mentha, Origanum majorana, Salvia pratensis, Melissa officinalis etc. Stadiul de iernare: omizile din generaţia a doua îşi construiesc un adăpost prin răsucirea marginilor unei frunze, în care îşi petrec iarna

---

  Referinţe:

●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Fazekas I. (2009). Contribution to the Microlepidoptera fauna of Balkans, Nr. 1 (Lepidoptera). Natura Somogyiensis, Kaposvár, 15: 181-194
●	Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
●	Scopoli G. A. (1763). Entomologia Carniolica exhibens insecta Carnioliæ indigena et distributa in ordines, genera, species, varietates. Methodo Linnæana. Vindobonae. Vienna: Johann Thomas von Trattner: 227

Pyrgus malvae

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: aprilie-iunie; când condiţiile de mediu sunt favorabile, poate zbura într-o a doua generaţie (iulie-septembrie) Anvergura aripilor: 23-29 mm; femela este mai mare decât masculul Faţa superioară a aripilor: are colorit de fond brun-negricios, cu numeroase pete albicioase, mai mari şi mai numeroase decât a altor specii ale genului Pyrgus; petele discale albe de pe aripile posterioare sunt mai voluminoase şi mai bine conturate decât ale altor specii ale genului Pyrgus; pe aripile anterioare există o pată albă curbată, uşor vizibilă Faţa inferioară a aripilor: ocru-maronie, ocru- gălbuie, mai deschisă decât a altor specii ale genului Pyrgus, cu nervuri proeminente gălbui şi pete albicioase Alte caracteristici: masculii au pe marginea frontală a aripilor anterioare o dungă subţire ce include solzi ce eliberează feromoni pentru a atrage femelele; pe marginea exterioară aripile au franjuri albicioşi, cu dungi transversale brun-negricioase; antenele au zone inelare gri şi negre Specii asemănătoare: • Erynnis tages, care are culoarea de fond a aripilor maroniu-cafenie, cu şiruri de pete alungite brun-închis şi cenuşiu-albicioase • Euclidia glyphica, care are aripile anterioare maroniu-cafenii, cu trei benzi mai închise la culoare, transversale • Spialia sertorius, care are un şir submarginal de puncte albicioase dispuse ordonat • Pyrgus armoricanus, la care coloritul de fond al aripilor este mai închis, petele albicioase mai mici şi mai puţine; faţa inferioară a aripilor are colorit brun-roşcat, cu pata centrală albă mai voluminoasă • Pyrgus alveus, la care petele albe de pe faţa superioară a aripilor anterioare sunt distanţate • Pyrgus carthami, care are petele albe de pe faţa superioară a aripilor anterioare alungite sau de forma literei "Ʃ" Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Lotus corniculatus, Lychnis flos-cuculi, Ajuga reptans, Potentilla reptans, Senecio vulgaris, Galium verum, Salvia nemorosa, Inula helenium, Aster amellus etc. Comportament: specie iubitoare de căldură; ambele sexe au obiceiul de a se încălzi la soare, de obicei pe pietre, petece de sol cu vegetaţie săracă; pe vreme mohorâtă, adulţii se odihnesc în vârful inflorescenţelor sau a tulpinilor plantelor ierboase; au un zbor foarte rapid şi dezordonat, în zig-zag, la mică distanţă de sol; stadiul de adult durează circa două săptămâni; formează adesea colonii Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe dosul frunzelor plantelor- gazdă Habitat: locuri călduroase cu vegetaţie săracă şi scundă (10-50 cm); pajişti cu tufărişuri, dealuri stâncoase, rarişti de pădure, zone cu tufărişuri de la marginea pădurilor

---

Femela

---

Omida

Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunze de Rosaceae (în special pe Fragaria vesca, Agrimonia eupatoria, Potentilla reptans, uneori şi pe Potentilla erecta, Geum urbanum, Rosa canina, Sanguisorba minor, Rubus fruticosus) Mecanisme de apărare: omizile se apără de atacul prădătorilor prin construirea unui adăpost format prin răsucirea marginilor unei frunze

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Godart J. B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 238-239
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 485
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 66
●	Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart
●	Stancă-Moise C. (2005). Date privind flora, vegetaţia şi fauna de lepidoptere diurne (Lepidoptera, S. ord. Rhopalocera) din zona Sibiel judeţul Sibiu (I). Conferinţa Naţională pentru Protecţia Mediului prin Biotehnologii. Editura Pelecanus. Braşov. Fascicola 2 - Ecosanogeneză şi Biologie: 722-726
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 104

Scotopteryx chenopodiata

Perioada de zbor: specie monovoltină, activă în perioada iunie-august Anvergura aripilor: 25-30 mm Faţa superioară a aripilor: are coloritul de fond extrem de variabil: brun-gălbui, palid maroniu, brun-roşcat, brun-cenuşiu, cenuşiu; pe aripile anterioare există câteva linii transversale, cu aspect zimţat; în zona mediană este o bandă lată, conturată de două linii neregulate mai înguste; banda mediană este brun-cenuşie cu liniile de contur brun-roşcate, cenuşie cu liniile de contur maronii; în interiorul acestei benzi, înspre exteriorul aripii, există un punct mic negricios; în zona apicală, există o linie diagonală subţire; aripile posterioare au colorit mai palid şi sunt traversate de linii mai difuze Faţa inferioară a aripilor: are colorit uniform Alte caracteristici: antenele masculilor sunt în formă de pieptene, iar ale femelelor filiforme; aripile au pe marginea exterioară franjuri cu colorit uniform Specii asemănătoare: • Larentia clavaria, care are anvergura aripilor mai mare (36-40 mm); banda mediană este fin conturată de o linie subţire albă • Hypena proboscidalis, care are palpii foarte lungi Comportament: este o specie de molie diurnă Habitat: ocupă aproape orice habitat; este mai frecventă pe pajişti uscate, în vecinătatea zonelor împădurite, pe marginea drumurilor, pe coaste nisipoase, în grădini Prădători: adulţii cad uneori pradă păianjenilor (Misumena vatia)

---

Femela

---

omida

Aspectul corpului: are colorit gălbui-cenuşiu, cu o linie longitudinală, întunecată, întreruptă, pe mijlocul spatelui Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Knautia, Centaurea, Cirsium, Trifolium, Vicia cracca etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 525-526