Agrius convolvuli

Convolvulus Hawk-moth

Herse convolvuli (Linnaeus 1758), Protoparce convolvuli (Linnaeus 1758), Sphinx convolvuli Linnaeus 1758

Familia: Sphingidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iulie-septembrie(octombrie), în mai multe generații anuale Anvergura aripilor: 80-120(130) mm; femela este mai mare decât masculul Habitat: terenuri cultivate, marginea drumurilor, grădini, zone cu garduri vii, parcuri

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit gri deschis sau gri închis, cu desene mai întunecate, unele sub forma unor linii longitudinale subțiri, desene mai bine conturate și mai mari la mascul, mai mici sau aproape absente la femelă; aripile posterioare, palid cenușii, sunt traversate de linii mai întunecate Alte caracteristici: masculul are antenele mai lungi și mai subțiri ca ale femelei; corpul robust este brăzdat pe flancuri de inele concentrice succesive, albe, rozii și negricioase; ochii sunt foarte mari și proeminenți

Hrana adulților: adulții se hrănesc, în timpul nopții, cu nectarul florilor tubulare: Nicotiana, Lantana, Jasminum, Petunia, folosindu-și proboscis-ul foarte lung, de până la 130 mm Comportament: adulții sunt activi în amurg sau în timpul nopții, pe vreme fără ploaie sau vânt, fiind puternic atrași de lumina artificială; în timpul zilei, se odihnesc cu

aripile strânse pe ziduri, pietre, trunchiurile arborilor, garduri, stâlpi de telegraf sau chiar pe peticele de pământul lipsite de vegetație; specie iubitoare de căldură, ce migrează pe distanțe foarte mari, având un zbor foarte puternic, aripile sale putând bate de până la 80 de ori pe secundă

►omida

Lungimea corpului: 100-110 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: poate avea colorit gălbui, verzui, maroniu sau chiar negricios, cu desene dorsale și laterale întunecate, în ultimul stadiu cu puncte roșiatice conturate cu negru pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc mai ales pe Convolvulus, Calystegia, Ipomoea, dar și pe Phaseolus, Rumex, Polygonum, Chrysanthemum etc. Paraziții: omizile sunt enoparazitate de larvele unor specii de viespi Ichneumonidae sau diptere Tachinidae

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 68

Xanthorhoe fluctuata

Garden carpet

Cidaria fluctuata (Linnaeus 1758), Larentia fluctuata (Linnaeus 1758), Phalaena fluctuata Linnaeus 1758

Familia: Geometridae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iulie, septembrie-octombrie (bivoltină sau trivoltină) Anvergura aripilor: 18-25 mm Comportament: adulții ambelor sexe sunt activi noaptea, fiind atrași de lumina artificială, putând fi observați de obicei în apropierea surselor de lumină Specii similare: Xanthorhoe montanata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană evident mai

lată, cu margini neregulate, brun-roșcată, la interior cu zone cenușii, cu o pată albicioasă înspre zona costală; Epirrhoe galiata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană cenușie sau gri-albăstruie, cu margini neregulate; Coenotephria salicata, la care aripile anterioare, acoperite cu o mulțime de solzi întunecați, sunt traversate de mai multe linii zimțate mai mult sau mai puțin distincte și au câte două puncte negricioase evidente

Fața superioară a aripilor: aripile anterioare sunt alb-cenușii, cu trei pete costale negricioase, neregulate, dintre care cea din zona mediană este cea mai mare; între aceste pete, adesea există linii tranversale zimțate, mai întunecate; în zona submarginală este vizibilă o linie zimțată mai deschisă la culoare; marginea aripilor este

stropită cu solzi negricioși, iar franjurii marginali sunt brăzdați de benzi mai întunecate; au fost descrise forme de culoare cu coloritul de fond foarte întunecat Habitat: păduri de foioase sau de amestec, zone cu tufărișuri, parcuri, grădini

►omida

Aspectul corpului: inițial palid verzui, cu dungi inelare subțiri gălbui și puncte mici negricioase pe flancuri, mai târziu cenușiu-maroniu, cu pete dorsale întunecate și benzi inelare palid ocru-roșcate Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe diferite specii de Brassicaceae (mai ales pe Sisymbrium, Alliaria, dar și pe Brassica, Erysimum, Capsella, Cardamine), uneori și de Asteraceae, Tropaeolaceae

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 98

Pseudoips prasinana

Green Silver-lines

Bena prasinana (Linnaeus 1758), Phalaena prasinana Linnaeus 1758, Pyralis fagana Fabricius 1781

Familia: Nolidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: aprilie-iulie, ocazional iulie-septembrie Anvergura aripilor: 30-35 mm Specii similare: Bena bicolorana, care are pe aripile anterioare două linii oblice subțiri, albicioase, paralele Comportament: adulții sunt activi în timpul nopții, fiind atrași de lumina artificială Habitat: păduri de foioase și de amestec, terenuri împădurite, zone cu tufărișuri

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare galben-verzui, traversate de obicei de trei linii subțiri albicioase conturate cu verde închis, cu marginea costală și cea interioară cu tentă rozie; franjurii marginali rozii la mascul și verzui la femelă; aripile posterioare gălbui la mascul și albicioase la femelă Alte caracteristici: capul și toracele cu colorit verzui, antenele portocalii, picioarele anterioare rozii

►femela

►omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, acoperit cu puncte neregulate gălbui și o linie subdorsală galbenă Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunzele diferitelor specii de foioase (Quercus, Betula pendula, Fagus sylvatica, Corylus avellana, Populus tremula, Ulmus etc.)

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187

Agriopis marginaria

Dotted border

Hybernia marginaria Fabricius 1777, Larerannis amrginaria Fabricius 1777

Familia: Geometridae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: februarie-aprilie Anvergura aripilor: ♂ 32-42 mm, ♀ 12-13 mm Specii similare: Erannis defoliaria, la care masculul are două benzi transversale, sinuoase maronii mai late pe aripile anterioare și un punct negricios în zona mediană; Agriopis aurantiaria, la care masculul are trei benzi transversale pe aripile anterioare Comportament: adulții sunt activi în timpul nopții, fiind

uneori atrași de lumina artificială Faţa superioară a aripilor: masculii au aripile anterioare palid crem-maronii, traversate de două linii subțirii maronii (cea post-mediană sinuoasă) și un șir marginal de puncte întunecate; cele posterioare albicioase; femela are aripile rudimentare și nu are capacitatea de a zbura Habitat: parcuri, grădini, terenuri împădurite, zone cu tufărișuri

►omida

Aspectul corpului: are colorit brun-verzui, cu desene dorsale maronii Plante-gazdă: omizile se hrănesc cu frunze de (Prunus, Betula pendula, Corylus, Salix, Ulmus, Malus

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 115

Emmelina monodactyla

Morning-glory plume moth, T-moth

Alucita pterodactyla Hübner 1805, Phalaena bidactyla Hochenwarth 1785, Phalaena monodactyla Linnaeus 1758

Familia: Pterophoridae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: tot timpul anului; activă în două sau trei generaţii anuale Anvergura aripilor: 18-27 mm Habitat: păduri, tufărișuri, garduri vii, grădini Specii similare: Pterophorus pentadactyla, care are aripile albe ca zăpada, adânc divizate, cele anterioare până aproape de mijloc, cele posterioare până aproape de bază

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare, divizate în treimea apicală în 2 segmente, cu colorit variabil, palid ruginii, alb murdar, brun-ruginii, cu desene întunecate (o pată în zona costal-mediană, uneori difuză; o pată longitudinală înspre vârf); aripile posterioare, divizate în 3 segmente înguste, puternic franjurate, au în general un colorit mai întunecat Comportament: zboară în amurg, fiind atrasă de lumina artificială

Alte caracteristici: pe partea dorsală a abdomenului, în zona mediană, este prezentă o linie întreruptă maronie; picioarele posterioare au câte o pereche de țepi, dintre

care cel interior este întotdeauna de două ori mai lung decât cel lateral

►omida

Aspectul corpului: are colorit galben-verzui, pe spate cu două linii transversale, subțiri, palid verzui Plante-gazdă: se hrăneşte, în perioada mai-septembrie, pe frunze și flori de Convolvulus, Calystegia, Atriplex, Chenopodium, dar și de Ipomoea, Datura stramonium, Hyoscyamus niger

Referinţe:
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 55

Macroglossum stellatarum

Hummingbird hawk-moth

Macroglossa stellatarum Linnaeus 1758, Sphinx flavida Retzius 1783, Sphinx stellatarum Linnaeus 1758

Familia: Sphingidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: aprilie-mai, iunie-septembrie, uneori și în timpul iernii (decembrie-ianuarie), în una, două sau în mai multe generaţii anuale Anvergura aripilor: 37-45 mm Habitat: platouri montane, pajiști florale, grădini, margini de pădure, luminișuri, coaste stâncoase însorite Specii similare: Hemaris tityus, care are colorit mimetic cu al unui bondar, cu aripile transparente

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenușiu-maroniu, cu două linii transversale sinuoase brun-negricioase, cea antemediană atingea marginea interioară a aripii, cea postmediană ajunge doar până la mijlocul aripii; aripile posterioare portocalii, galben-ruginii, cenușii la bază Alte caracteristici: are corpul cenușiu-maroniu, dorsal cu o bandă crem-albicioasă în treimea posterioară; vârful abdomenului cu peri marginali albicioși

Comportament: zboară în timpul zilei, în special pe vreme însorită și călduroasă, dar și în amurg, în zorii zilei sau pe vreme ploioasă Stadiul de iernare: uneori, în regiunile cu temperaturi mai ridicate decât cele normale, traversează iarna în stadiul de adult, adăpostindu-se în șoproane, hambare

Hrana adulților: preferă florile cu tubul corolei foarte lung, putând ajunge la nectar datorită proboscisului său lung (25-28 mm), acest lucru fiind posibil ca urmare a evoluției convergente; vizitează flori de Gentianella austriaca, Cirsium, Galeopsis speciosa, Nicotiana alata, Buddleja davidii, dar și Jasminum, Syringa, Echium, Stachys, Verbena, Geranium, Petunia etc.

►omida

Aspectul corpului: are colorit palid verzui, cu linii transversale verzi și galbene și puncte roșiatice Plante-gazdă: se hrăneşte pe diferite specii de plante din familiile Rubiaceae (Gallium, Rubia), Caprifoliaceae (Valeriana rubra)

Referinţe:
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 1-824
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 68

Udea alpinalis

Cumberland pearl

Phalaena grisealis Fabricius 1794, Pyralis alpinalis Denis & Schiffermüller 1775

Familia: Crambidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iunie-septembrie (univoltină) Anvergura aripilor: 14-17 mm Specii similare: Udea uliginosalis, care are pata albă de pe aripile anterioare mai bine conturată, iar aripile posterioare sunt deschise la culoare, cu o dungă marginală întunecată Comportament: adulţii sunt activi noaptea, fiind atrași de lumina artificială

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit uniform cenușiu-oliv, cu o pată albicioasă în treimea apicală, cu formă oarecum reniformă; aripile posterioare au colorit mai întunecat la femelă Habitat: pajiști montane din etajul pădurilor de conifere

Referinţe:
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Koren T. (2021). Three montane grass moths (Lepidoptera: Crambidae) new to the fauna of Croatia. Acta entomologica serbica 25(1): 1-6
●	Mally R., Nuss M. (2011). Molecular and morphological phylogeny of European Udea moths (Insecta: Lepidoptera: Pyraloidea). Arthropod Systematics & Phylogeny 69(1): 55-71
●	Panigaj L., Kulfan M. (2012). Distribution and bionomics of Udea alpinalis (Lepidoptera, Pyralidae) in Western Carpathians (Slovakia). Vestnik zoologii 46(3): e-41-e-45

Adela cuprella

Early longhorn, Sallow longhorn

Tinea cuprella Denis & Schiffermüller 1775

Familia: Adelidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: martie-mai(iulie) (univoltină) Anvergura aripilor: 14-17 mm Specii similare: Adela reaumurella, care are aripile anterioare uniform bronzii, cu nuanţe gălbui sau verzui; Nemophora cupriacella, la care masculul are treimea apicală a aripilor anterioare cu reflexe bronz-purpurii; Cauchas rufimitrella, la care aripile anterioare, cenușiu-maronii, au reflexe metalice aurii; Nemophora metallica,

la care aripile anterioare sunt ± bronz-aurii Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare cu colorit bronz metalic, uneori cu nuanțe purpurii sau violet în zona costală; aripile posterioare sunt purpuriu închis Alte caracteristici: antenele sunt mai lungi decât aripile anterioare: la mascul de 2,5 ori, albicioase, negru inelate; la femelă, doar cu puţin mai lungi (de 1,25 ori), la vârf albicioase, la bază negricioase şi neîngroşate; pe cap este prezent un smoc de peri negricios la mascul și roșcat la femelă

►femela

Comportament: adulții sunt activi în timpul zilei, mai ales pe vreme însorită

Habitat: pajiști montane, margini de pădure Hrana adulților: adulţii se hrănesc pe flori de Salix

Referinţe:
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447