Anthocharis cardamines

Orange tip

Euchloe cardamines Linnaeus 1758, Papilio cardamines Linnaeus 1758, Pieris cardamines Linnaeus 1758

Familia: Pieridae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: aprilie-iulie (activă în una sau în două generaţii anuale) Anvergura aripilor: 33-44 mm Specii similare: Pieris napi, la care nervurile de pe faţa inferioară a aripilor posterioare sunt puternic evidenţiate de numeroşi solzi cenuşiu-verzui; Pieris rapae, la care faţa inferioară a aripilor, gălbui-verzuie, este stropită cu numeroşi solzi cenuşii; Pontia edusa, la care petele de

pe faţa inferioară a aripilor posterioare sunt mai mari, mai uniform colorate, cu margini mai rotunjite; Euchloe ausonia, la care coloritul de fond al feţei inferioare a aripilor posterioare este verde-gălbui, stropit cu numeroşi solzi negri şi numeroase pete albe cu forme şi dimensiuni diferite Habitat: pajişti şi fâneţe umede, margini de pădure umede, terenuri mlăştinoase, malurile râurilor Comportament: adulţii au obiceiul de a se hrăni cu aripile deschise

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit albicios, cu o pată neagră în formă de semilună în zona mediană; în apex există o bandă cenuşiu-negricioasă mai lată la femelă şi mai îngustă la mascul; înspre corp există o zonă neagră; la mascul, jumătatea apicală a aripilor are colorit roşu-portocaliu; aripile posterioare sunt şi ele albicioase, cu o serie de pete crem-cenuşii şi o zonă negricioasă înspre bază Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare au aceleaşi desene ca şi faţa superioară; aripile posterioare au

numeroase pete verzui-oliv, oliv-maronii, care le conferă un aspect marmorat Alte caracteristici: aripile au pe margini franjuri albi întrerupţi din loc în loc de puncte negre; corpul este negricios; toracele este acoperit pe partea superioară cu peri deşi cenuşii Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Cardamine pratensis, Silene dioica, Silene flos-cuculi, Ajuga reptans, Stellaria holostea, Taraxacum officinale etc.

Mecanisme de apărare: aspectul marmorat, cu nuanţe verzui al feţei inferioare a aripilor posterioare, îi conferă un excelent camuflaj atunci când se odihneşte cu aripile închise pe fragmentele verzi ale plantelor; de asemenea, se presupune că zona portocalie din vârful aripilor masculului reprezintă un mesaj vizual de avertizare a eventualilor prădători asupra toxinelor acumulate în corp

Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe fiecare inflorescenţă, cel mai adesea pe codiţa florilor, deoarece omizile au comportament canibalistic faţă de omizile din aceeaşi specie care se hrănesc pe aceeaşi inflorescenţă

►masculul

►surse de hrană

►omida

Aspectul corpului: are culoare verzuie, cu dungi longitudinale albicioase Plante-gazdă: omizile se hrănesc inițial pe inflorescenţe de Brassicaceae (Cardamine pratensis, Alliaria petiolata, Sisymbrium officinale, Sinapis arvensis), care conţin în diferite cantităţi glucozinaţi şi ulterior pe seminţele acestora Mecanisme de apărare: omizile sunt deosebit de bine camuflate pe elementele verzi ale plantelor-gazdă, fiind foarte greu de observat

Paraziţii: omizile sunt uneori parazitate de larvele unor diptere Tachinidae, larve de viespi Ichneumonidae, Braconidae

Prădătorii: omizile sunt atacate de păianjeni, păsări

Referinţe:
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 468-469
●	Lyytinen A., Alatalo R.V., Lindström L., Mappes J. (1999). Are European White Butterflies Aposematic?. Evolutionary Ecology 13: 709-719
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 128
●	Shaw M.R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	van Swaay C., Cuttelod A., Collins S., Maes D., Munguira M.L., Šašić M., Settele J., Verovnik R., Verstrael T., Warren M., Wiemers M., Wynhoff I. (2010). European Red List of Butterflies. Council of Europe Publishing, Luxembourg