Autographa bractea

Perioada de zbor: iunie-august (univoltină) Anvergura aripilor: 37-42 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu, gri-maroniu; zona discală este brun-roşcată, brun-cenuşie, cu o pată alb- gălbuie în formă de "S" în zona mediană; aripile posterioare sunt gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie Alte caracteristici: pe partea dorsală a toracelui există un smoc de solzi erecţi; pe ambele aripi, nervurile sunt mai evident conturate în zona marginală; femela are aripile pudrate cu solzi mai întunecaţi, brun închis Specii asemănătoare: • Diachrysia chryson, la care pata aurie este mai mare, de formă trapezoidală şi se află mai aproape de vârful aripii • Macdunnoughia confusa, la care pata din zona mediană a aripilor anterioare are colorit albicios, este mult mai alungită şi se continuă până aproape de interiorul aripii • Autographa jota, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală) • Plusia festucae, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete alb-argintii (una mai mare, ovoidală, alta mai mică, alungită) • Chrysodeixis chalcites, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "U" sau ovoidală, alta mai alungită) Comportament: adulţii sunt activi la apusul soarelui şi sunt atraşi de lumina artificială; migrează pe distanţe mari Habitat: preferă habitatele montane umede (pajişti mlăştinoase, văile cursurilor de apă, margini de pădure, rarişti de pădure)

---

---

omida

Lungimea corpului: atinge lungimea de 35 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: corpul are colorit verzui deschis, cu câte o linie subţire albicioasă pe flancuri Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe Tussilago farfara, Stachys, Lamium album, Taraxacum, Urtica dioica, Plantago lanceolata etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, într-un cocon pe care şi-l face dedesubtul frunzelor plantelor-gazdă

---

  Referinţe:

●	Seitz A. (1914). Die Gross-Schmetterlinge der Erde: Eine systematische Bearbeitung der bis jetzt bekannten Gross-Schmetterlinge. Abteilung I: Die Gross-Schmetterlinge des Palearktischen Faunengebietes, Band 3: Die eulenartigen Nachtfalter. Stuttgart, Verlag des Seitzchen Werkes (Alfred Kernen): 347
●	Székely L. (2005-2006). Parcul Naţional Ciucaş, Fauna de nevertebrate (Lepidoptera, Coleoptera, Odonata, Diptera, Gastropoda). Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti