Apatura iris

Purple emperor

Apatura salicis Fabricius 1807, Nymphalis iris Linnaeus 1758, Papilio iris Linnaeus 1758

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare:  VU  = taxon vulnerabil în România Perioada de zbor: iunie-august (monovoltină) Anvergura aripilor: ♂ 70-80 mm, ♀ 80-92 mm Specii similare: Apatura ilia, care are anvergura aripilor mai mică (55-60 mm), iar în zona mediană a aripilor anterioare are o pată mare circulară portocalie cu centrul negru, un colorit mai şters, brun-gri, al feţei inferioare a aripilor posterioare; Limenitis camilla, care are banda albicioasă din zona mediană a aripilor mai lată, nu are

oceli portocalii pe aripile posterioare, iar proboscisul este de culoare brun închis; Limenitis populi, care are pe faţa superioară a aripilor posterioare o bandă submarginală formată din pete portocalii Comportament: adulţii îşi petrec cea mai mare parte a timpului odihnindu-se la mare înălţime în coronamentul arborilor; masculii coboară pe sol, dimineaţa devreme sau după-amiaza târziu, pentru a se hrăni; uneori se adună în colonii de până la 25 de indivizi; femelele sunt mai greu de observat, deoarece coboară mai rar pe sol

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au în zona centrală o pată mare albă, înspre marginea anterioară trei pete, în zona apicală două pete mai mici şi alte două aproape de marginea posterioară; aripile posterioare au o dungă albă, marginile posterioare portocalii cu două puncte negre, mult mai sus cu un ocel portocaliu Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare sunt portocalii cu ruginiu, cu pete albe şi negre, în partea dinapoi cu o zonă lila şi o pată neagră, circulară, cu centrul lila pe fond portocaliu şi două pete albe; aripile posterioare sunt

lila cu gri, ruginii în centru cu o dungă albă, roşii în zona anală cu un desen negru, mai sus cu o pată circulară neagră cu centrul lila şi o pată circulară portocalie Alte caracteristici: masculul are aripile pe faţa superioară negricioase cu irizaţii albăstrui-purpurii, în timp ce femela le are maronii; ambele sexe au aripile au marginile neregulat ondulate; proboscisului este galben Hrana adulţilor: secreţiile dulci eliminate de unele specii de afide, nutrienţi şi săruri minerale absorbite din urină, excremente, cadavre, soluri umede

Habitat: păduri umede de foioase sau de amestec (văile râurilor, marginea drumurilor forestiere, margini de pădure, luminişuri)

Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa superioară a frunzelor de Salix, de obicei în vârful coronamentului

►masculul

►omida

Lungimea corpului: 35-40 mm în primele stadii (forma de culoare verzuie) şi circa 55 mm în stadiul final (culoarea maronie) Aspectul corpului: are colorit verzui, ulterior maroniu, fiind perfect camuflată printre frunze; pe cap, prezintă două ‘coarne’ lungi Plante-gazdă: se hrăneşte numai în timpul nopţii, la început pe mugurii nedeschişi, iar ulterior pe frunzele de salcie (Salix alba, Salix caprea, Salix cinerea)

Stadiul de iernare: iernează în stadiul de omidă, pe ramurile de salcie, schimbându-şi culoarea din verzui în maroniu

Paraziţii: omizile sunt parazitate de viespi Ichneumonidae (Ichneumon, Psilomastax)

Referinţe:
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 476
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 462
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 174