joi, 26 decembrie 2024

Xanthorhoe fluctuata

Garden carpet
Cidaria fluctuata (Linnaeus 1758), Larentia fluctuata (Linnaeus 1758), Phalaena fluctuata Linnaeus 1758
Familia: Geometridae
Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor: iulie, septembrie-octombrie (bivoltină sau trivoltină)
Anvergura aripilor: 18-25 mm
Comportament: adulții ambelor sexe sunt activi noaptea, fiind atrași de lumina artificială, putând fi observați de obicei în apropierea surselor de lumină
Specii similare: Xanthorhoe montanata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană evident mai

lată, cu margini neregulate, brun-roșcată, la interior cu zone cenușii, cu o pată albicioasă înspre zona costală; Epirrhoe galiata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană cenușie sau gri-albăstruie, cu margini neregulate; Coenotephria salicata, la care aripile anterioare, acoperite cu o mulțime de solzi întunecați, sunt traversate de mai multe linii zimțate mai mult sau mai puțin distincte și au câte două puncte negricioase evidente

Xanthorhoe fluctuata IMG20240923-190509






Fața superioară a aripilor: aripile anterioare sunt alb-cenușii, cu trei pete costale negricioase, neregulate, dintre care cea din zona mediană este cea mai mare; între aceste pete, adesea există linii tranversale zimțate, mai întunecate; în zona submarginală este vizibilă o linie zimțată mai deschisă la culoare; marginea aripilor este

stropită cu solzi negricioși, iar franjurii marginali sunt brăzdați de benzi mai întunecate; au fost descrise forme de culoare cu coloritul de fond foarte întunecat
Habitat: păduri de foioase sau de amestec, zone cu tufărișuri, parcuri, grădini

►omida
Aspectul corpului: inițial palid verzui, cu dungi inelare subțiri gălbui și puncte mici negricioase pe flancuri, mai târziu cenușiu-maroniu, cu pete dorsale întunecate și benzi inelare palid ocru-roșcate
Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe diferite specii de Brassicaceae (mai ales pe Sisymbrium, Alliaria, dar și pe Brassica, Erysimum, Capsella, Cardamine), uneori și de Asteraceae, Tropaeolaceae

Referinţe:
Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 98

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu