Autographa gamma

Silver-Y moth

Phalaena gamma Linnaeus 1758, Phytometra gamma Linnaeus 1758, Plusia gamma Linnaeus 1758

Familia: Noctuidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: zboară de obicei în 2-3 generaţii anuale, uneori şi în a 4-a sau a 5-a generaţie Anvergura aripilor: 30-45 mm Specii similare: Macdunnoughia confusa, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată albicioasă, în formă de arc de cerc; Autographa pulchrina, la care pata mediană de forma literei gama ("γ") este fragmentată la mijloc, iar stigma este reniformă, fin

conturată cu argintiu; Autographa jota, care are în zona mediană a aripilor anterioare două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală), iar stigma este reniformă, puţin vizibilă; Trichoplusia ni, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată crem-albicioasă de forma literei gama ("γ"), iar stigma este orbiculară, îngustă, oblică; Cornutiplusia circumflexa, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată gri deschis de forma literei gama ("γ"), iar stigma este orbiculară, îngustă, oblică

Habitat: habitate zone bine încălzite, pajişti, grădini Comportament: zboară atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială); stadiul de adult durează de la câteva zile până la trei săptămâni Mecanisme de apărare: coloritul maroniu, cu dungi şi pete ce alternează între brun închis şi palid maroniu, îi conferă un camuflaj foarte bun atunci când se odihneşte printre frunzele plantelor Prădătorii: uneori, când se hrănesc pe inflorescențe, cad pradă păianjenilor (Misumena vatia)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun-roşcat, violet-maroniu, cu o pată alb-argintie de forma literei gama (γ) în zona mediană; cele posterioare sunt brun deschis, gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie, lată Alte caracteristici: ambele sexe se aseamănă Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor Strategii de reproducere: femela depune, pe faţa inferioară a frunzelor plantelor-gazdă, un număr de 500-1000 de ouă, în 1-6 pachete

►prădătorii

►omida

Lungimea corpului: 40-45 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: are colorit verzui sau galben-verzui, cu şase linii longitudinale albe, subţiri; în zona mediană a acorpului, posedă două perechi de picioare adiţionale Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc cu frunze, muguri tineri, muguri florali şi flori de plante erbacee (Asteraceae, Brassicaceae, Lamiaceae) sau arbori şi arbuşti (Salix, Alnus, Corylus, Ribes nigrum); atunci când hrana este insuficientă, se hrănesc pe seminţele plantelor; petrece în acest stadiu până la 25 de zile

Importanță: omizile atacă majoritatea plantelor cultivate (legumicole şi ornamentale), producând adesea pagube importante culturilor de varză (Brassica oleracea), mazăre (Pisum sativum), sfeclă-de-zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima), porumb (Zea mays), in (Linum usitatissimum), floarea-soarelui (Helianthus

annuus), tomate roşii (Lycoperdon esculentum), cânepă (Cannabis)) Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă Paraziţii: omizile sunt parazitate de diferite specii de viespi Campoletis

Referinţe:
●	Garcia P., Oliveira L., Tavares J. (1998). Natural parasitism of Chrysodeixis chalcites and Autographa gamma (Lep., Noctuidae) eggs on tomato fields. Boletim do Museu Municipal do Funchal, Suppl. 5: 177-181
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 513
●	Merzheevskaya O. I. (1998). Larvae of Owlet Moths (Noctuidae): Biology, Morphology, and Classification. Smithsonian Institution Libraries and National Science Foundation, Washington, D.C.: 1-419
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Shaw M.R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 66

Diachrysia chrysitis

Perioada de zbor: mai-octombrie Anvergura aripilor: 28-35 mm Identificare: aripile anterioare au un colorit de fond maroniu-roşcat, cu două benzi transversale late cu colorit verde-auriu, cu luciu metalic, separate de o bandă maronie continuă, neîntreruptă Specii asemănătoare: Diachrysia stenochrysis, la care aripile anterioare au banda din zona mediană fragmentată în două Comportament: adulţii se odihnesc timpul zilei în vegetația joasă a pajiștilor, în tufărișuri, la marginea pădurilor, în luminișuri, în imediata apropiere a canalelor de irigație Habitat: pajiști umede, păduri umede de foioase

---

Vanessa atalanta

Red admiral

Papilio atalanta Linnaeus 1758, Pyrameis atalanta Linnaeus 1758

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: mai-iulie, iulie-octombrie (bivoltină) Anvergura aripilor: 45-64 mm (femela este mai mare decât masculul) Specii similare: Vanessa cardui, la care culoarea de fond a aripilor este portocalie Habitat: păduri umede, habitate mlăştinoase, parcuri, păşuni umede, marginea drumurilor, liziera pădurilor Stadiul de iernare: iernează în stadiul de adult

Comportament: are un zbor deosebit de puternic şi foarte dezordonat; migrează pe distanţe mari în căutarea locurilor de iernat; uneori zboară noaptea chiar şi la temperaturi mai mici de 0°C (în zilele însorite din iarnă); specie iubitoare de căldură, pe vreme însorită adesea încălzindu-se pe peticele însorite de sol, pe pietrele sau pe fragmentele de rocă expuse razelor solare; masculii au comportament puternic teritorial, investigând orice altă specie sau persoană ce le încalcă teritoriul; adesea, adulţii se odihnesc printre crengile arborilor sau arbuştilor

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au un colorit de fond brun închis până la negru, în zona mediană cu o bandă transversală lată, roşie-portocalie, în zona apicală cu o serie de pete albe; aripile posterioare au colorit brun închis, cu o bandă marginală lată, portocalie, ce include un şir de puncte negre şi o bandă subţire de culoare albastră înspre interior; femela are uneori un mic punct alb pe banda portocalie de pe aripile anterioare (care uneori poate lipsi) Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au colorit

brun-negricios, cu desene formate din benzi ondulate, pete mai mult sau mai puţin circulare ce-i conferă un aspect marmorat Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe faţa superioară a frunzelor plantelor-gazdă Hrana adulţilor: nutrienţii şi sărurile din solurile umede, seva arborilor, mineralele din găinaţul păsărilor, sucurile fructelor fermentate, iar când aceste surse de hrană sunt indisponibile, vizitează şi flori de Buddleja, Hedera helix, Pulicaria dysenterica, Cirsium arvense etc.

Forme de culoare: forma de vară: care are un colorit al aripilor mai viu, dunga marginală portocalie de pe aripile posterioare întreruptă, anvergura aripilor mai mare şi este activă în perioada mai-iulie; forma de iarnă: care are colorit mai închis, zboară din a doua jumătate a lunii iulie până în octombrie, hibernează în anotimpul geros şi redevine activă în luna martie a anului următor

Mecanisme de apărare: coloritul criptic al feţei inferioare a aripilor posterioare îi conferă un excelent camuflaj, atunci când se odihneşte cu aripile închise pe solurile nisipoase, printre frunzele arborilor sau prin vegetaţia joasă

►camuflajul

►odihna la înălțime, în coronamentul arborilor

►surse de hrană

►omida

Aspectul corpului: are colorit gri-negricios, cu numeroase puncte mici albicioase şi o serie de ţepi negri Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunze de Urtica dioica, Parietaria judaica, Humulus lupulus, Urtica urens etc. Paraziții: omizile sunt uneori endoparazitate de o serie de viespi (Campoplex, Sinophorus, Apechthis, Microgaster, Enystus, Pimpla, Pteromalus, Cotesia)

Referinţe:
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Dvořák L., Belicek J., Fric Z. (2009). Observations of overwintering nymphalid butterflies in underground shelters in SW and W Bohemia (Czech Republic) (Lepidoptera: Nymphalidae: Nymphalini). Journal of Research on the Lepidoptera 41: 45-52
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 478
●	Miller J. C., Hammond P. C. (2003). Lepidoptera of the Pacific Northwest: caterpillars and adults. Forest Health Technology Enterprise Team, Technology Transfer, FHTET-2003-03, USDA Department of Agriculture, US Forest Service: 56
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 388-389
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 70