sâmbătă, 15 iunie 2013

Autographa gamma


Autographa gamma DSC18895
Autographa gamma DSC88602

Perioada de zbor: adulţii sunt activi de obicei în 2-3 generaţii anuale, uneori fiind prezentă şi a 4-a sau a 5-a generaţie
Anvergura aripilor: 30-45 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun-roşcat, violet-maroniu, cu o pată alb-argintie de forma literei gama (γ) în zona mediană; cele posterioare sunt brun deschis, gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie, lată
Alte caracteristici: ambele sexe se aseamănă
Specii asemănătoare:
Autographa pulchrina, la care pata mediană de forma literei gama ("γ") este fragmentată la mijloc; stigma este reniformă, fin conturată cu argintiu
Autographa jota, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală); stigma este reniformă, puţin vizibilă
Trichoplusia ni, la care în zona mediană a aripilor anterioare este prezentă o pată crem- albicioasă de forma literei gama ("γ"); stigma este orbiculară, îngustă, oblică
Cornutiplusia circumflexa, la care în zona mediană a aripilor anterioare este prezentă o pată gri deschis de forma literei gama ("γ"); stigma este orbiculară, îngustă, oblică
Macdunnoughia confusa, la care în zona mediană a aripilor anterioare este prezentă o pată albicioasă, în formă de arc de cerc
Comportament: adulţii zboară atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială); stadiul de adult durează de la câteva zile până la trei săptămâni
Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor
Strategii de reproducere: femela depune, pe faţa inferioară a frunzelor plantelor gazdă, un număr de 500-1000 de ouă, în 1-6 pachete
Mecanisme de apărare: coloritul maroniu, cu dungi şi pete ce alternează între brun închis şi palid maroniu, îi conferă un camuflaj foarte bun atunci când se odihneşte printre frunzele plantelor
Habitat: habitate umede bine încălzite; pajişti
Prădători: uneori, adulţii cad pradă păianjenilor (Misumena vatia)


Autographa gamma DSC11088
Autographa gamma DSC03231
Autographa gamma DSC59950
Autographa gamma DSC54667 Autographa gamma DSC87533 Autographa gamma DSC12336
Autographa gamma DSC89216 Autographa gamma DSC90498

  Prădătorii
Autographa gamma DSC54148

omida

Lungimea corpului: atinge lungimea de 40-45 mm în ultimul stadiu
Aspectul corpului: corpul are colorit verzui sau galben-verzui, cu şase linii longitudinale albe, subţiri; în zona mediană a acorpului, posedă două perechi de picioare adiţionale
Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc cu frunzele, mugurii tineri, mugurii florali şi florile unei game foarte extinse de plante erbacee (Asteraceae, Brassicaceae, Lamiaceae) sau arbori şi arbuşti (Salix, Alnus, Corylus, Ribes nigrum); atunci când hrana este insuficientă, se hrănesc pe seminţele plantelor; petrece în acest stadiu până la 25 de zile
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă
Importanță: omizile atacă majoritatea plantelor de cultură (legumicole şi ornamentale); produc adesea pagube importante culturilor de varză (Brassica oleracea), mazăre (Pisum sativum), sfeclă-de-zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima), porumb (Zea mays), in (Linum usitatissimum), floarea-soarelui (Helianthus annuus), tomate roşii (Lycoperdon eculentum), cânepă (Cannabis))
Paraziţi: omizile sunt atacate de diferite specii de viespi Campoletis


  Referinţe:
Garcia P., Oliveira L., Tavares J. (1998). Natural parasitism of Chrysodeixis chalcites and Autographa gamma (Lep., Noctuidae) eggs on tomato fields. Boletim do Museu Municipal do Funchal, Suppl. 5: 177-181
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 513
Merzheevskaya O. I. (1998). Larvae of Owlet Moths (Noctuidae): Biology, Morphology, and Classification. Smithsonian Institution Libraries and National Science Foundation, Washington, D.C.: 1-419
Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 66

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu