Autographa gamma

Silver-Y moth

Phalaena gamma Linnaeus 1758, Phytometra gamma Linnaeus 1758, Plusia gamma Linnaeus 1758

Familia: Noctuidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: zboară de obicei în 2-3 generaţii anuale, uneori şi în a 4-a sau a 5-a generaţie Anvergura aripilor: 30-45 mm Specii similare: Macdunnoughia confusa, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată albicioasă, în formă de arc de cerc; Autographa pulchrina, la care pata mediană de forma literei gama ("γ") este fragmentată la mijloc, iar stigma este reniformă, fin

conturată cu argintiu; Autographa jota, care are în zona mediană a aripilor anterioare două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală), iar stigma este reniformă, puţin vizibilă; Trichoplusia ni, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată crem-albicioasă de forma literei gama ("γ"), iar stigma este orbiculară, îngustă, oblică; Cornutiplusia circumflexa, care are în zona mediană a aripilor anterioare o pată gri deschis de forma literei gama ("γ"), iar stigma este orbiculară, îngustă, oblică

Habitat: habitate zone bine încălzite, pajişti, grădini Comportament: zboară atât în timpul zilei, cât şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială); stadiul de adult durează de la câteva zile până la trei săptămâni Mecanisme de apărare: coloritul maroniu, cu dungi şi pete ce alternează între brun închis şi palid maroniu, îi conferă un camuflaj foarte bun atunci când se odihneşte printre frunzele plantelor Prădătorii: uneori, când se hrănesc pe inflorescențe, cad pradă păianjenilor (Misumena vatia)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun-roşcat, violet-maroniu, cu o pată alb-argintie de forma literei gama (γ) în zona mediană; cele posterioare sunt brun deschis, gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie, lată Alte caracteristici: ambele sexe se aseamănă Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor Strategii de reproducere: femela depune, pe faţa inferioară a frunzelor plantelor-gazdă, un număr de 500-1000 de ouă, în 1-6 pachete

►prădătorii

►omida

Lungimea corpului: 40-45 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: are colorit verzui sau galben-verzui, cu şase linii longitudinale albe, subţiri; în zona mediană a acorpului, posedă două perechi de picioare adiţionale Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc cu frunze, muguri tineri, muguri florali şi flori de plante erbacee (Asteraceae, Brassicaceae, Lamiaceae) sau arbori şi arbuşti (Salix, Alnus, Corylus, Ribes nigrum); atunci când hrana este insuficientă, se hrănesc pe seminţele plantelor; petrece în acest stadiu până la 25 de zile

Importanță: omizile atacă majoritatea plantelor cultivate (legumicole şi ornamentale), producând adesea pagube importante culturilor de varză (Brassica oleracea), mazăre (Pisum sativum), sfeclă-de-zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima), porumb (Zea mays), in (Linum usitatissimum), floarea-soarelui (Helianthus

annuus), tomate roşii (Lycoperdon esculentum), cânepă (Cannabis)) Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă Paraziţii: omizile sunt parazitate de diferite specii de viespi Campoletis

Referinţe:
●	Garcia P., Oliveira L., Tavares J. (1998). Natural parasitism of Chrysodeixis chalcites and Autographa gamma (Lep., Noctuidae) eggs on tomato fields. Boletim do Museu Municipal do Funchal, Suppl. 5: 177-181
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 513
●	Merzheevskaya O. I. (1998). Larvae of Owlet Moths (Noctuidae): Biology, Morphology, and Classification. Smithsonian Institution Libraries and National Science Foundation, Washington, D.C.: 1-419
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Shaw M.R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 66