Apatura iris

Purple emperor

Apatura salicis Fabricius 1807, Nymphalis iris Linnaeus 1758, Papilio iris Linnaeus 1758

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare:  VU  = taxon vulnerabil în România Perioada de zbor: iunie-august (monovoltină) Anvergura aripilor: ♂ 70-80 mm, ♀ 80-92 mm Specii similare: Apatura ilia, care are anvergura aripilor mai mică (55-60 mm), iar în zona mediană a aripilor anterioare are o pată mare circulară portocalie cu centrul negru, un colorit mai şters, brun-gri, al feţei inferioare a aripilor posterioare; Limenitis camilla, care are banda albicioasă din zona mediană a aripilor mai lată, nu are

oceli portocalii pe aripile posterioare, iar proboscisul este de culoare brun închis; Limenitis populi, care are pe faţa superioară a aripilor posterioare o bandă submarginală formată din pete portocalii Comportament: adulţii îşi petrec cea mai mare parte a timpului odihnindu-se la mare înălţime în coronamentul arborilor; masculii coboară pe sol, dimineaţa devreme sau după-amiaza târziu, pentru a se hrăni; uneori se adună în colonii de până la 25 de indivizi; femelele sunt mai greu de observat, deoarece coboară mai rar pe sol

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au în zona centrală o pată mare albă, înspre marginea anterioară trei pete, în zona apicală două pete mai mici şi alte două aproape de marginea posterioară; aripile posterioare au o dungă albă, marginile posterioare portocalii cu două puncte negre, mult mai sus cu un ocel portocaliu Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare sunt portocalii cu ruginiu, cu pete albe şi negre, în partea dinapoi cu o zonă lila şi o pată neagră, circulară, cu centrul lila pe fond portocaliu şi două pete albe; aripile posterioare sunt

lila cu gri, ruginii în centru cu o dungă albă, roşii în zona anală cu un desen negru, mai sus cu o pată circulară neagră cu centrul lila şi o pată circulară portocalie Alte caracteristici: masculul are aripile pe faţa superioară negricioase cu irizaţii albăstrui-purpurii, în timp ce femela le are maronii; ambele sexe au aripile au marginile neregulat ondulate; proboscisului este galben Hrana adulţilor: secreţiile dulci eliminate de unele specii de afide, nutrienţi şi săruri minerale absorbite din urină, excremente, cadavre, soluri umede

Habitat: păduri umede de foioase sau de amestec (văile râurilor, marginea drumurilor forestiere, margini de pădure, luminişuri)

Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa superioară a frunzelor de Salix, de obicei în vârful coronamentului

►masculul

►omida

Lungimea corpului: 35-40 mm în primele stadii (forma de culoare verzuie) şi circa 55 mm în stadiul final (culoarea maronie) Aspectul corpului: are colorit verzui, ulterior maroniu, fiind perfect camuflată printre frunze; pe cap, prezintă două ‘coarne’ lungi Plante-gazdă: se hrăneşte numai în timpul nopţii, la început pe mugurii nedeschişi, iar ulterior pe frunzele de salcie (Salix alba, Salix caprea, Salix cinerea)

Stadiul de iernare: iernează în stadiul de omidă, pe ramurile de salcie, schimbându-şi culoarea din verzui în maroniu

Paraziţii: omizile sunt parazitate de viespi Ichneumonidae (Ichneumon, Psilomastax)

Referinţe:
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 476
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 462
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 174

Camptogramma bilineata

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: (mai) iunie-iulie, iulie-(august) septembrie (una, uneori două generaţii anuale) Anvergura aripilor: 20-25 mm Faţa superioară a aripilor: are colorit de fond foarte variabil, gălbui, galben-auriu, galben- ocru până la brun-ocru; aripile sunt traversate de trei (uneori patru) benzi subţiri, în zig-zag, albicioase, cenuşiu-albicioase, evidente; lângă acestea, numeroase alte linii fine, ondulate, cenuşii, ocru, maronii, traversează aripile; în zona mediană a aripilor, uneori este prezentă o bandă lată, mai întunecată, delimitată de două linii transversale albe Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară, dar fără dungile albicioase Alte caracteristici: dungile albicioase sunt conturate de linii subţiri negre la femelă Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei, dar zboară şi în amurg sau pe timpul nopţii, fiind atraşi de lumină Hrana adulţilor: adulţii sunt atraşi de nectarul florilor de Calluna vulgaris, Pastinaca sativa, Eupatorium cannabinum, Senecio etc. Habitat: zone împădurite, pajişti, garduri vii, marginea terenurilor agricole, malul râurilor, grădini, mlaştini, zone cu desişuri

---

---

Omida

Aspectul corpului: omizile au corpul verzui până la maroniu deschis Plante-gazdă: Stellaria media, Rumex, Ononis repens, Helianthemum Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Corduneanu C., Corduneanu C. (2007). Lepidoptera of humid area „Valea Seacă” (Horodnicu de Sus, Suceava County, Romania). Entomologica Romanica 12: 121-122
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 525
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 98
●	Székely L. (2003-2004). Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor din zona Vulcanilor Noroioşi (Berca, Judeţul Buzău). Bulletin of Entomological Information 14-15: 33-40

Ematurga atomaria

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: mai-iunie (august) (univoltină) Anvergura aripilor: 24-34 mm Faţa superioară a aripilor: are colorit de fond destul de variabil, de la brun-gălbui până la maro închis, cenuşiu închis, albicios, cafeniu, cu benzi transversale şi pete ce-i conferă un aspect marmorat; pe aripile anterioare, de obicei, sunt prezente patru dungi transversale, pe cele posteriore trei, cu lăţimi variabile, care uneori pot lipsi şi pot fi înlocuite de şiruri de mici puncte Alte caracteristici: toate aripile au la exterior franjuri crem-gălbui, cu zone alternante mai întunecate; masculii au antenele pectinate (cu aspect de pieptene); femelele au cel mai adesea colorit ocru-maroniu, cu o ploaie de solzi albicioşi Specii asemănătoare: • Chiasmia clathrata, la care masculul nu are antenele pectinate; se odihneşte cu aripile ridicate deasupra corpului • Macaria carbonaria, care are aripile gri- negricioase, cu anvergură mai mică (23-25 mm) şi este activă la răsăritul soarelui • Erynnis tages, la care masculul nu are antenele pectinate • Pyrgus malvae, la care masculul nu are antenele pectinate Comportament: adulţii sunt activi îndeosebi pe vreme însorită şi călduroasă; când vremea este mohorâtă, adulţii se ascund în vegetaţia joasă; de obicei, când se odihneşte îşi întinde aripile în plan orizontal Stadiul de iernare: petrece anotimpul rece în stadiul de crisalidă, sub pământ Strategii de reproducere: antenele pectinate ale masculilor, ajută la detectarea de la câteva sute de metri a feromonilor eliberaţi de femele; femela depune ouăle de formă alungită, de culoare verde până la roşu-gălbui, unul câte unul, pe frunzele plantelor- gazdă Habitat: zone mlăştinoase, terenuri deschise împădurite, zone cu tufărişuri, pajişti, rarişti de pădure

---

Masculul

---

Femela

---

Omida

Lungimea corpului: până la 30 mm Aspectul corpului: are colorit variabil, brun- gălbui, cenuşiu, cenuşiu-purpuriu, pe flancuri cu dungi ondulate mai deschise la culoare Plante-gazdă: omizile polifage, se hrănesc solitar pe frunze de Artemisia vulgaris, Erica, Cytisus scoparius, Epilobium angustifolium, Calluna vulgaris, Genista, Trifolium, Vaccinum myrtillus, Linaria vulgaris, Lotus etc. Prădători: omizile sunt vânate de păsări

---

  Referinţe:

●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 521
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Stănescu M., Ruşti D. (1997). New data concerning lepidoptera (Insecta) of Maramureş (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 37: 89-111
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 115
●	Székely L. (2012). The Macrolepidoptera (Insecta) of Central Dobrogea (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 125-166
●	Vellau H., Sandre S.-L., Tammaru T. (2013). Effect of host species on larval growth differs between instars: The case of a geometrid moth (Lepidoptera: Geometridae). European Journal of Entomology 110(4): 599-604
●	Vellau H., Tammaru T. (2012). Larval crowding leads to unusual reaction norms for size and time at maturity in a geometrid moth (Lepidoptera: Geometridae). European Journal of Entomology 109: 181-186