marți, 20 mai 2014

Hamearis lucina

Duke of Burgundy
Argynnis lucina Linnaeus 1758, Papilio lucina Linnaeus 1758
Familia: Riodinidae
Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două generaţii (aprilie-iunie, august-septembrie), pe o perioadă foarte scurtă de timp (5-22 de zile)
Anvergura aripilor: 28-34 mm
Specii similare: desenele de faţa superioară a aripilor se aseamănă foarte bine cu cele ale unor specii de fluturi din familia Nymphalidae
Stadiul de iernare: iernează în stadiul de crisalidă

Comportament: adulţii sunt activi mai ales în zilele însorite şi în după-amiezile călduroase până la răcirea vremii; adeseori se adună în colonii de 20-30 de indivizi; masculii sunt sedentari, extrem de teritoriali, apărându-şi mica zona însorită adjudecată şi inspectând imediat orice insectă aflată în trecere care ar putea semăna cu o femelă; se odihnesc adesea în vârful coronamentului arbuştilor şi copacilor; pe vreme mohorâtă, se odihnesc pe inflorescenţele uscate ale plantelor

Hamearis lucina (female) DSC52007

Hamearis lucina (female) DSC53441

Faţa superioară a aripilor: are colorit maroniu- negricios; pe aripile anterioare există trei şiruri întrerupte de pete galben-roşcate, dintre care cel submarginal are la interior mici puncte negre; pe aripile posterioare sunt prezente trei şiruri de pete galben-roşcate, dintre care cel submarginal cu pete puţin mai mari de forma literei "V", iar cel interior adeseori difuz; toate aripile pe margine cu un rând de franjuri alb întrerupt de linii negricioase
Faţa inferioară a aripilor: are colorit portocaliu-maroniu, cu două rânduri formate din pete mari albicioase

Alte caracteristici: ambele sexe au aripile cu colorit asemănător, la mascul aripile fiind de culoare evident mai închisă; femela are vârful aripilor anterioare mai rotunjit şi petele portocalii cu dimensiuni mai mari; picioarele masculilor au dimensiuni reduse, în timp ce ale femelelor sunt bine formate şi pe deplin funcţionale
Hrana adulților: adulţii vizitează foarte rar, în căutarea nectarului, flori de Taraxacum officinale, Ranunculus, Ajuga, Fragaria vesca, Salvia pratensis, Achillea etc.
Prădătorii: ouăle fac adesea parte din dieta melcilor

Hamearis lucina DSC61368

Hamearis lucina DSC32392

Hamearis lucina DSC32395

Habitat: locuri ierboase cu substrat calcaros, cariere abandonate, luminişurile pădurilor de fag şi stejar, coaste însorite cu plante gazdă



►masculul
Hamearis lucina (male) DSC119254

Hamearis lucina (male) DSC21101

Hamearis lucina (male) DSC92758
Hamearis lucina (male) DSC176207

Hamearis lucina (male) DSC134143



►femela
Hamearis lucina (female) DSC52791

Hamearis lucina (female) DSC52692

Hamearis lucina (female) DSC52689
Hamearis lucina (female) DSC88594

Hamearis lucina (female) DSC61379

Hamearis lucina (female) DSC52806

►cuplul
Hamearis lucina (couple) IMG7944





►omida
Lungimea corpului: 16-17 mm
Aspectul corpului: are colorit brun-verzui, cu o dungă dorsală întunecată şi acoperit cu numeroşi peri
Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în timpul nopţii, mai ales pe faţa superioară a frunzelor de Potentilla, Primula vulgaris, Lysimachia nummularia, Primula veris, Primula elatior, alte specii cultivate de Primula; în urma hrănirii, omizile creează în frunză un anumit model caracteristic de găuri, lăsând intactă nervura centrală

Referinţe:
Bogs C. L., Watt W. B., Ehrlich P. R. (2003). Butterflies: Ecology and Evolution Taking Flight. The University of Chicago Press. Chicago
Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
Diacon-Bolli J., Dalang T., Holderegger R., Bürgi M. (2012). Heterogeneity fosters biodiversity: Linking history and ecology of dry calcareous grasslands. Basic and Applied Ecology 13: 641-653
Fartmann T. (2006). Oviposition preferences, adjacency of old woodland and isolation explain the distribution of the Duke of Burgundy butterfly (Hamearis lucina) in calcareous grasslands in central Germany. Annales Zoologici Fennici 43: 335-347
Kruys I. (1998). The Duke of Burgundy Butterfly (Hamearis lucina Linnaeus 1758). Observations regarding its ecology on Omberg in Östergötland, Sweden. Norsk Entomologisk Tidsskrift 119(2): 77-82
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 153
Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512
Turner E. C., Granroth H. M. V., Johnson H. R., Lucas C. B. H., Thompson A. M., Froy H., German R. N., Holdgate R. (2008). Habitat preference and dispersal of the Duke of Burgundy butterfly (Hamearis lucina) on an abandoned chalk quarry in Bedfordshire, UK. Journal of Insect Conservation 13: 475-486