Zygaena (Zygaena) ephialtes

Perioada de zbor: monovoltină: iulie-august Anvergura aripilor: 35-40 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare sunt negre, cu reflexe albăstrui, luciu metalic, fiecare cu câte 5-6 pete cu colorit variabil (alb, galben sau roşu); petele bazale sunt uşor alungite, întotdeauna de culoare galbenă sau roşie, niciodata albă; aripile posterioare sunt roşii sau galbene cu marginea neagră sau în totalitate negre Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară Alte caracteristici: pe abdomen este o bandă lată inelară în treimea posterioară, cu colorit galben sau roşu; picioarele sunt în întregime de culoare neagră; antenele negre, filiforme, sunt uşor îngroşate la vârf; femela are corpul puţin mai robust faţă de al masculului; coloritul extrem de variabil al aripilor şi al abdomenului a dus la existenţa unui număr remarcabil de subspecii, forme de culoare Comportament: este activă în timpul zilei Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Scabiosa, Dipsacus fullonum, Cirsium, Knautia, Sambucus etc. Mecanisme de apărare: este o specie a cărei colorit prezintă mai multe forme de culoare: I. forme efialtoide, care au petele bazale de pe faţa superioară a aripilor anterioare colorate (în roşu sau galben), celelalte albe, inelul de pe abdomen roşu sau galben; aripile posterioare sunt negre  ● forme efialtoide roşii, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, cele bazale roşii, celelalte albe, inelul de pe abdomen roşu; aripile posterioare sunt negre, cu 1 sau 2 pete albe: ephialtes, medusa, sophiae, aemilii  ● forme efialtoide galbene, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, cele bazale galbene, celelalte albe, inelul abdominal galben; aripile posterioare sunt negre, cu 1 sau 2 pete albe: coronillae, trigonellae, flavobipunctata, wutzdorffi; au colorit mimetic cu Syntomis (Amata) phegea, cu care coexistă în acelaşi biotop  ● forme efialtoide portocalii, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, cele bazale portocalii, celelalte albe, inelul abdominal portocaliu; aripile posterioare sunt negre, cu 1 sau 2 pete albe: pseudocoronillae, pseudotrigonellae, mattheyi, burgeffi II. forme peucedanoide, care au toate petele bazale de pe faţa superioară a aripilor anterioare colorate (în roşu sau galben); aripile posterioare sunt colorate (în roşu sau galben), cu o dungă marginală neagră  ● forme peucedanoide roşii, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, roşii, inelul de pe abdomen roşu; aripile posterioare sunt roşii, cu o dungă marginală neagră: peucedani, athamanthae; au colorit mimetic cu Zygaena (Zygaena) filipendulae, cu care coexistă în acelaşi biotop  ● forme peucedanoide galbene, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, galbene, inelul abdominal galben; aripile posterioare galbene, cu o dungă marginală neagră: icterica, aeacus  ● forme peucedanoide portocalii, care au 5 sau 6 pete pe faţa superioară a aripilor anterioare, portocalii, inelul de pe abdomen portocaliu; aripile posterioare sunt portocalii, cu o dungă marginală neagră: prinzi, aurantiaca Habitat: preferă habitatele uscate şi însorite; liziera pădurilor, dealuri însorite, pajişti uscate cu substrat calcaros, marginea drumurilor

---

forma efialtoidă "medusa" - 5 pete roșii și albe pe aripile anterioare

---

forma efialtoidă "pseudotrigonellae" - 5 pete portocalii și albe pe aripile anterioare

---

forma peucedanoidă "peucedani" - 6 pete roșii și albe pe aripile anterioare

---

omida

Lungimea corpului: circa 22 mm Aspectul corpului: în ultimul stadiu, are corpul de culoare galbenă, acoperit cu smocuri de peri albi, pe spate cu două şiruri longitudinale de pete negre Plante-gazdă: omizile se hrănesc în special pe Coronilla varia, Hippocrepis comosa, dar şi pe Trifolium, Thymus serpyllum, Hippocrepis comosa, Veronica, Plantago etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Bovey P. (1934). Recherches génétiques sur Zygaena ephialtes L. Revue Suisse de Zoologie 41(3): 397-403
●	Bovey P. (1966). Le problème des formes orange chez Zygaena ephialtes (L.). Revue Suisse de Zoologie 73(2): 193-218
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Efetov K. A., Savchuk V. V. (2013). Newly discovered morphs of Zygaena dorycnii Ochsenheimer, 1808 (Lepidoptera: Zygaenidae, Zygaeninae) in the Crimea, Ukraine. Entomologist's Gazette 64: 111-115
●	Horák J. (2013). Habitat requirements of conspicuous burnet moth Zygaena ephialtes (Linnaeus, 1767; Lepidoptera: Zygaenidae). North-Western Journal of Zoology 9(1): 1-5
●	Leimar O., Tullberg B. S., Mallet J. (2012). Mimicry, Saltational Evolution, and the Crossing of Fitness Valleys. The Adaptive Landscape in Evolutionary Biology (eds. E. I. Svensson, R. Calsbeek), Oxford University Press: 259-270
●	Linnaeus C. (1767). Systema naturæ. Tomus I. Pars II. Editio duodecima reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 806
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 93

Brenthis daphne

Statut de protecţie:  VU  = taxon vulnerabil în România Perioada de zbor: monovoltină: mai-iulie Anvergura aripilor: 30-44 mm Faţa superioară a aripilor: este portocaliu viu, înspre exteriorul aripilor cu două şiruri de pete negre (şirul interior format din pete mai mari, mai mult sau mai puţin circulare), o bandă marginală formată din pete poligonale negre unite pe aripile anterioare şi evident întrerupte pe cele posterioare Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au o bandă discală lată formată din pete alungite cu colorit crem-gălbui, cea mediană, de formă rectangulară, fiind bicoloră (jumătate brun- roşcat, jumătate crem-gălbui) (aceasta fiind cea care identifică specia); la interior şi la exterior, banda discală este încadrată de câte o linie neregulată maroniu-roşcată; zona din exteriorul benzii discale are colorit ruginiu, pe alocuri cu zone albăstrui-violacee şi include cinci pete circulare mai închise la culoare cu centrul albicios (de obicei, trei, uneori patru dintre aceste pete sunt mai mari) Alte caracteristici: aripile sunt mai rotunjite la vârf în comparaţie cu alte specii ale genului Brenthis; ambele sexe se aseamănă Specii asemănătoare: • Brenthis ino, la care pata discală mediană de pe faţa inferioară a aripilor posterioare este în întregime uniform crem-gălbui • Brenthis hecate, la care petele discale de pe faţa inferioară a aripilor posterioare, gălbui, sunt puternic conturate cu negru, iar înspre exteriorul aripii există două şiruri paralele de pete negre • Argynnis (Argyronome) laodice, la care pe feţa inferioară a aripilor posterioare, în zona mediană este prezentă o bandă întreruptă argintie, o bandă lată brun-roşcată până la violet înspre exterior; zona bazală este gălbui-verzuie, cu linii subţiri, sinuoase, transversale, maronii-roşcate Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Aster amellus, Linum tenuifolium, Dianthus carthusianorum, Tanacetum vulgare, Leucanthemum vulgare etc. Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe faţa inferioară a frunzelor şi pe sepalele florilor de Rubus Habitat: pajişti florale bogate, liziera pădurilor

---

---

Lungimea corpului: circa 50 de mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: este crem, cu numeroase dungi longitudinale întunecate pe flancuri şi pe spate, şiruri de protuberanţe acoperite de numeroşi ţepi negricioşi Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe muguri, frunze de Rubus fruticosus, Rubus idaeus, Filipendula

---

Stadiul final de dezvoltare

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Godart M. M., Duponchel M. P.-A.-J. (1849). Iconographie et histoire naturelle des chenilles our servir de complément à l'Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Tome premier (Diurnes). Germer Baillière, Paris: 131
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 360
●	Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart

Zygaena (Zygaena) filipendulae

Six-spot burnet

Sphinx filipendulae Linnaeus 1758, Sphinx lavandulae Hübner 1790, Zygaena syriaca Oberthür 1896

Familia: Zygaenidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: (mai) iunie-august (uneori până în octombrie) (monovoltină) Anvergura aripilor: 30-38 mm (femela puţin mai mică decât masculul) Specii similare: Zygaena (Zygaena) ephialtes, care are aripile anterioare cu reflexe albăstrui, luciu metalic, cu 5-6 pete cu colorit variabil (alb, galben sau roşu); Zygaena (Zygaena) viciae, care are 5 pete roşu-sângerii

pe aripile anterioare: 2 alungite la bază, 2 în zona mediană (cea dinspre margine foarte mică, cea dinspre mijlocul aripii mai mare cu formă de patrulater), 1 înspre apex Comportament: zboară în timpul zilei, pe vreme însorită şi foarte călduroasă; pe vreme mohorâtă, se odihneşte cu aripile strânse pe lângă corp pe tulpinile plantelor Hrana adulților: adulţii vizitează o mare varietate de flori (Centaurea jacea, Onobrychis viciifolia, Telekia speciosa, Carduus, Scabiosa, Achillea etc.)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu-negricios, cu reflexe albăstrui, cu luciu metalic, cu pete roşu-sângerii: • 6 pete pe fiecare aripă: cele bazale alungite şi paralele, cele mediane oarecum circulare şi aproximativ de aceeaşi dimensiune, cele din apex inegale ca mărime (cea din vârful aripii fiind mai mică); uneori, petele sunt apropiate şi se întrepătrund; există exemplare la care aripile anterioare sunt conturate la exterior de o linie subţire gălbui-maronie; • 5 pete pe fiecare aripă: cele bazale oarecum alungite, cea din

zona mediană oarecum mai mică, celelalte două de aceeaşi mărime (cea mai apropiată de marginea posterioară fiind oarecum alungită şi cu latura mai lungă perpendiculara pe nervurile aripilor); aripile posterioare sunt roşii, cu franjuri negri pe marginea exterioară Alte caracteristici: antenele de culoare neagră sunt îngroşate progresiv de la bază înspre vârf şi uşor curbate; picioarele sunt negricioase deasupra şi gălbui-maroniu înspre interior

Habitat: rarişti de pădure, pajişti cu substrat calcaros, liziera pădurilor, coaste nisipoase Mecanisme de apărare: contrastul roşu-negru dintre fondul întunecat al aripilor şi culoarea vie a petelor, reprezintă un colorit aposematic de avertizare a potenţialilor prădători, colorit ce are rolul de a-i descuraja pe de o parte şi a-i preveni, pe de altă parte, asupra pericolului prezentat de toxinele conţinute în corpul lor

Strategii de reproducere: dintr-o glandă situată în vârful abdomenului, femela emite feromoni sexuali pentru a atrage masculii; depune ouăle în grupuri pe frunzele plantelor-gazdă Prădători: deşi acumulează în corp compuşi toxici (glicozide cianogenice), este atacată de păsări

►6 pete roșii pe aripile anterioare

►6 pete roșii pe aripile anterioare conturate cu gălbui-maroniu

►6 pete roșii pe aripile anterioare, aripile posterioare diferit colorate

►5 pete roșii pe aripile anterioare

►omida

Aspectul corpului: în ultimul stadiu, are corpul galben-verzui, acoperit cu smocuri de peri de culoare albă, două şiruri de pete mari negre pe spate şi câte un rând de pete mult mai mici negre pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Lotus corniculatus, Trifolium, Anthyllis vulneraria, Orchis mascula subsp. speciosa etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

Mecanisme de apărare: în corpul omizilor sunt o serie de toxine (în special acid cianhidric), ce sunt acumulate în organism în urma hrănirii pe Lotus corniculatus sau, dacă acestea lipsesc, omizile sunt capabile ele însăşi să sintetizeze aceste toxine (proces denumit cianogeneză); studiile au arătat că omizile se hrănesc cu precădere pe plantele ce au un conţinut ridicat de compuşi cianogenici

Paraziţii: omizile (îndeosebi în ultimul stadiu) sunt parazitate de larvele unor viespi (Cotesia zygaenarum etc.)

►crisalida

Crisalida: se dezvoltă în interiorul unui cocon albicios, cu aspect de hârtie, pe care şi-l construieşte pe firele de iarbă din vegetaţia pajiştilor, pe tulpinile plantelor, pe dosul frunzelor arbuştilor (Salix) aflaţi la marginea drumurilor, pe ramurile subțiri ale arborilor (Prunus); în general, coconul este construit la cca. 20-50 cm înălțime de la sol atunci când este alipit de firele de iarbă și cca. 20-160 cm înălțime de la sol atunci când este alipit de ramurile arbuștilor

Referinţe:
●	Fernández-Rubio F. (2004). Consecuencias de la defensa química en las mariposas del género Zygaena Fabricius, 1775 (Insecta: Zygaenidae, Lepidoptera). Boletín de la SEA 35: 269-274
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 494
●	Morelli F., Saltarelli M., Pruscini F., Benedetti Y. (2013). First description of red-backed shrike Lanius collurio food caching in Central Italy prey’s type and spatial position into the larders. Avocetta 37: 27-34
●	Nahrstedt A. (1998). Cyanogenesis in the Zygaenidae (Lepidoptera): a review of the state of the art. In: W. G. Tremewan, W. Wipking, C. M. Naumann (des.), Proceedings of the 5th International Symposium on the Biology of the Zygaenidae (Insecta, Lepidoptera), Grietherbusch, Germany, 10-12 September 1993. Theses Zoologicae 30: 17-29
●	Subchev M. (2014). Sex Pheromone Communication in the Family Zygaenidae (Insecta: Lepidoptera): a Review. Acta Zoologica Bulgarica 66(2): 147-157
●	Zagrobelny M., Bak S., Møller B. L. (2008). Cyanogenesis in plants and arthropods. Phytochemistry 69: 1457-1468
●	Zagrobelny M., Bak S., Rasmussen A. V., Jørgensen B., Naumann C. M., Møller B. L. (2004). Cyanogenic glucosides and plant–insect interactions. Phytochemistry 65: 293-306
●	Žikić V., Stanković S. S., Ilić-Milošević M., van Achterberg K. (2013). Parasitoid complex of Zygaena filipendulae L. (Lepidoptera: Zygaenidae). Archives of Biological Science, Belgrade, 65(3): 1027-1035