sâmbătă, 24 septembrie 2016

Callimorpha dominula


Callimorpha dominula DSC20629
Callimorpha dominula DSC92117

Perioada de zbor: iunie-august (monovoltină)
Anvergura aripilor: 45-55 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit negru-albăstrui, cu irizaţii verzui şi 11-12 pete albicioase, 6 mari şi alte 5-6 foarte mici (o pată alungită pe marginea interioară, în zona toracelui, adesea gălbuie sau portocalie; două pete mari în zona postbazală, dintre care cea dinspre exteriorul aripii este adesea gălbuie sau portocalie; o pată mică în zona mediană înspre zona costală; trei sau patru pete în zona postdiscală: cea dinspre interior evident mai mică decât celelalte, cea dinspre exterior uneori separată în două; două pete alungite, mici, în zona apical-submarginală; două pete foarte mici în zona costal-apicală); aripile posterioare au colorit variabil: cel mai adesea roşu viu, roşu-carmin, roşu-portocaliu, rarerori portocaliu sau ocru-gălbui, extrem de rar galben (forme mutante prezente pe arealuri geografice restrânse), cu câteva pete negre şi o dungă marginală lată, fragmentată
Faţa inferioară a aripilor: are colorit similar cu al feţei superioare
Alte caracteristici: toracele este negricios, în spatele capului cu două pete alungite albe, gălbui-portocalii; abdomenul este negricios ventral, de culoarea aripilor posterioare dorsal şi cu o linie mediană îngustă neagră; antenele sunt filiforme, negre; picioarele sunt negre
Specii asemănătoare:
Arctia caja, la care aripile anterioare sunt maronii, cu desene crem-albicioase cu aspect reticulat
Arctia villica, la care aripile anterioare sunt negre, de obicei cu 8 pete albicioase mari, distribuite mai uniform pe suprafaţa aripilor
Euplagia quadripunctaria, la care coloritul de fond al aripilor anterioare este negricios cu reflexe metalice verzi-albăstrui, cu patru dungi oblice crem-albicioase, cu aspect zebrat
Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Cirsium, Achillea, Eupatorium cannabinum, Sambucus ebulus, Mentha longifolia etc.
Comportament: adulţii sunt activi pe vreme călduroasă (după-amiaza târziu) şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială)
Habitat: zone umede sau aflate în vecinătatea cursurilor de apă (zone mlăştinoase, margini de pădure, lunci, terenuri stâncoase)


Callimorpha dominula DSC145625
Callimorpha dominula DSC145645

  Surse de hrană
Callimorpha dominula DSC92118
Callimorpha dominula DSC92159
Callimorpha dominula DSC92172
Callimorpha dominula DSC92128 Callimorpha dominula DSC92236 Callimorpha dominula DSC120203
Callimorpha dominula DSC145180 Callimorpha dominula DSC145199 Callimorpha dominula DSC145197

Callimorpha dominula (caterpillar) DSC79531

Aspectul corpului: are colorit negricios, cu trei şiruri discontinue de pete gălbui aprins (una dorsală, celelalte două pe flancuri); pe fiecare segment, cele trei benzi gălbui sunt separate de câte o pereche de puncte mici albe; este acoperit cu smocuri de ţepi cenuşii
Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în timpul zilei, pe vreme însorită, pe Urtica dioica, Salix, Cirsium, Symphytum officinale, Pulmonaria officinalis, Lonicera, Tussilago farfara, Rubus, Geum rivale etc.
Mecanisme de apărare: când sunt în pericol, omizile îşi ridică jumătatea superioară a corpului pentru a intimida atacatorii
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă


  Surse de hrană
Callimorpha dominula (caterpillar) DSC79522
Callimorpha dominula (caterpillar) DSC108245
Callimorpha dominula (caterpillar) DSC108266

  Mecanisme de apărare
Callimorpha dominula (caterpillar) IMG20170501-153301
Callimorpha dominula (caterpillar) IMG20170501-153328
Callimorpha dominula (caterpillar) DSC108291

  Referinţe:
Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
Goldschmidt R. (1940). The Material Basis of Evolution. Yale University Press: 1-436
Kukuła K., Okarma H., Pawłowski J., Perzanovski K., Ruzicka T., Sandor J., Stanova V., Tasenkevish L., Vlasin M. (2003). Carpathian List of Endangered Species. WWF, Institute of Nature Conservation, Polish Acadeny of Sciences. Viena-Krakow: 1-64
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 509
Murzin V. S. (2003). The tiger moths of the former Soviet Union (Insecta: Lepidoptera: Arctiidae). Pensoft, Sofia-Moscow: 1-242
Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 173
Székely L. (2005-2006). Parcul Naţional Ciucaş, Fauna de nevertebrate (Lepidoptera, Coleoptera, Odonata, Diptera, Gastropoda). Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 1-223
Zilli A. (1995). Colour polymorphism of Callimorpha dominula (Linnaeus, 1758) in Italy, and the problem of polytopic subspecies (Lepidoptera, Arctiidae, Callimorphinae). Mitteilungen der Münchner Entomologischen Gesellschaft 86: 79-98

luni, 5 septembrie 2016

Autographa bractea


Autographa bractea DSC90393
Autographa bractea DSC90396

Perioada de zbor: iunie-august (univoltină)
Anvergura aripilor: 37-42 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu, gri-maroniu; zona discală este brun-roşcată, brun-cenuşie, cu o pată alb- gălbuie în formă de "S" în zona mediană; aripile posterioare sunt gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie
Alte caracteristici: pe partea dorsală a toracelui există un smoc de solzi erecţi; pe ambele aripi, nervurile sunt mai evident conturate în zona marginală; femela are aripile pudrate cu solzi mai întunecaţi, brun închis
Specii asemănătoare:
Diachrysia chryson, la care pata aurie este mai mare, de formă trapezoidală şi se află mai aproape de vârful aripii
Macdunnoughia confusa, la care pata din zona mediană a aripilor anterioare are colorit albicios, este mult mai alungită şi se continuă până aproape de interiorul aripii
Autographa jota, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală)
Plusia festucae, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete alb-argintii (una mai mare, ovoidală, alta mai mică, alungită)
Chrysodeixis chalcites, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "U" sau ovoidală, alta mai alungită)
Comportament: adulţii sunt activi la apusul soarelui şi sunt atraşi de lumina artificială; migrează pe distanţe mari
Habitat: preferă habitatele montane umede (pajişti mlăştinoase, văile cursurilor de apă, margini de pădure, rarişti de pădure)


Autographa bractea DSC90401

omida

Lungimea corpului: atinge lungimea de 35 mm în ultimul stadiu
Aspectul corpului: corpul are colorit verzui deschis, cu câte o linie subţire albicioasă pe flancuri
Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe Tussilago farfara, Stachys, Lamium album, Taraxacum, Urtica dioica, Plantago lanceolata etc.
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, într-un cocon pe care şi-l face dedesubtul frunzelor plantelor-gazdă


  Referinţe:
Seitz A. (1914). Die Gross-Schmetterlinge der Erde: Eine systematische Bearbeitung der bis jetzt bekannten Gross-Schmetterlinge. Abteilung I: Die Gross-Schmetterlinge des Palearktischen Faunengebietes, Band 3: Die eulenartigen Nachtfalter. Stuttgart, Verlag des Seitzchen Werkes (Alfred Kernen): 347
Székely L. (2005-2006). Parcul Naţional Ciucaş, Fauna de nevertebrate (Lepidoptera, Coleoptera, Odonata, Diptera, Gastropoda). Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti

luni, 29 august 2016

Eilema complana


Manulea (Manulea) complana DSC89706
Manulea (Manulea) complana DSC89725

Perioada de zbor: univoltină: iunie-septembrie
Anvergura aripilor: 28-35 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu-plumburiu, cu o dungă costală subţire galben-portocalie; aripile posterioare sunt gălbui, cu o dungă costală de un galben viu
Faţa inferioară a aripilor: este palid gălbuie
Alte caracteristici: partea anterior-dorsală a toracelui şi capul sunt portocalii; picioarele anterioare au segmentele terminale de culoare cenuşie; picioarele mijlocii şi cele posterioare au colorit portocaliu
Specii asemănătoare:
Eilema deplana, care are aripile posterioare cu colorit cenuşiu-maroniu închis
Eilema lurideola, care are franjuri galbeni pe marginea posterioară a aripilor
Eilema griseola, care are aripile anterioare cu colorit cenuşiu-plumburiu, cu o dungă costală subţire palid gălbuie
Eilema sororcula, care are aripile anterioare portocaliu-aurii
Eilema depressa, care are aripile anterioare cu colorit uniform cenuşiu murdar
Eilema deplana, care are aripile anterioare cu colorit palid cenuşiu
Eilema pygmaeola, la care aripile anterioare au colorit gălbui-cenuşii, cu banda costală foarte discretă
Comportament: când se odihnesc, adulţii îşi înfăşoară aripile strâns în jurul corpului
Habitat: pajişti însorite cu vegetaţie mai înaltă, habitate cu tufărişuri, cariere părăsite, rarişti de pădure
Prădători: adulţii fac uneori parte din dieta mamiferelor nocturne (lilieci)


omida

Lungimea corpului: 15-21 mm
Aspectul corpului: este negricios cu două şiruri longitudinale de puncte roşu-portocalii, acoperit cu smocuri de peri negri
Hrana omizilor: omizile se hrănesc cu lichenii de pe scoarţa arborilor vii, lichenii saxicoli; ocazional şi cu muşchi sau cu elementele verzi ale plantelor cu înălţime mică


  Referinţe:
Andreas M., Reiter A., Benda P. (2012). Prey selection and seasonal diet changes in the western barbastelle bat (Barbastella barbastellus). Acta Chiropterologica 14(1): 81-92
Coutin R. (2004). Chenilles mangeuses de lichens, de mousses et d'hépatiques. Insectes 133(2): 33-37
Dubatolov V. V., Zolotuhin V. V. (2011). Does Eilema Hübner, [1819] (Lepidoptera, Arctiidae, Lithosiinae) present one or several genera?. Euroasian Entomological Journal 10(3): 367-379+380+VII
García-Barros E. (1985). Identificación de la larva y datos biológicos de Eilema unióla Rambur, 1858. Caracterización provisional de la larva del género Eilema Hübner (Lep., Arctiidae). Boletín de la Asociación española de Entomología 9: 223-237
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 512
Rezbanyai-Reser L. (1987). Eilema pseudocomplana DANIEL, 1939, neu für den Kanton Wallis und für die Schweiz sowie eine Zusammenfassung der Nachträge zu RAPPAZ 1979 (Lep. Arctiidae, Geometridae, Noctuidae). EntomologischevBerichte Luzern 17: 41-49
Székely L. (2012). The Macrolepidoptera (Insecta) of Central Dobrogea (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 125-166
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 134
Weisert von F. (1979). Eilema pseudocomplana (Daniel, 1939) Erste Nachweise für Österreich (Lepidoptera, Arctiidae). Zeitschrift der Arbeitsgemeinschaft Österreichischer Entomologen 30(3/4): 125-128

luni, 15 august 2016

Synaphe moldavica


Synaphe moldavica male DSC88865
Synaphe moldavica male DSC89066

Perioada de zbor: iunie-august
Anvergura aripilor: 28-30 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit de fond palid maroniu, ocru-maroniu, portocaliu-maroniu, cu desene albicioase (în zona post-discală, o bandă transversală, uşor sinuoasă, conturată înspre interior de o linie întunecată; în zona post-bazală, o bandă transversală discontinuă; câteva pete alungite în zona submarginală); aripile posterioare au colorit mai întunecat, maroniu, cu o bandă mediană, transversală, sinuoasă, albicioasă; femela are colorit mult mai şters, cu desenele de pe aripi mai estompate
Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară
Alte caracteristici: masculii au antenele în formă de pieptene
Comportament: adulţii se odihnesc în timpul zilei pe tulpinile plantelor, luându-şi imediat zborul la cel mai mic semn de pericol
Habitat: habitate uscate însorite (pajişti uscate, păşuni, tăieturi de pădure, luminişuri)


  Masculul
Synaphe moldavica male DSC88848
Synaphe moldavica male DSC89444
Synaphe moldavica male DSC88860
Synaphe moldavica male DSC116208


  Omida


Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe diferite specii de Poaceae


  Referinţe:
Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 58
Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512

joi, 7 iulie 2016

Parasemia plantaginis

Wood tiger
Arctia plantaginis Linnaeus 1758, Chelonia plantaginis Linnaeus 1758, Phalaena plantaginis Linnaeus 1758
Familia: Erebidae
Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor: (mai) iunie-iulie (august) (univoltină)
Anvergura aripilor: 32-38 (42) mm
Specii similare: Hyphoraia aulica, care are nuanţe maronii pe aripile anterioare, iar desenele albicioase au dimensiuni mult mai reduse
Habitat: zona montană şi subalpină (margini de pădure, luminişuri, pajişti umede, terenuri mlăştinoase, păşuni)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare, cu colorit de fond negricios, au câteva pete alungite, de forma unor benzi neregulate, uneori întrepătrunse, cu colorit crem-albicios, alb-ivoriu; aripile posterioare, cu colorit de fond galben la mascul şi portocaliu sau roşiatic la femelă, au o bandă marginală neagră fragmentată în câteva pete disparate cu forme variabile; dimensiunea, poziţionarea şi forma petelor de pe aripile anterioare, coloritul aripilor posterioare, duc la apariția unor forme aberante (forma hospita: masculi care au aripile posterioare albe)

Parasemia plantaginis forma hospita (male) DSC88221

Parasemia plantaginis forma hospita (male) DSC88188

Alte caracteristici: capul şi antenele negre; toracele negru, pe flancurile din faţă are două smocuri de peri portocaliu-roşiatici; antenele sunt pectinate la mascul şi filiforme la femelă; abdomenul pe flancuri este gălbui la mascul şi roşiatic la femelă

Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei, în amurg (masculii), după-amiaza târziu şi noaptea (femelele), nefiind atraşi de lumina artificială; în timpul zilei, se odihnesc în vegetaţia joasă de pe pajişti

►femela
Parasemia plantaginis (female) DSC117106

Parasemia plantaginis (female) DSC117100

Parasemia plantaginis (female) DSC117112

►masculul - forma hospita
Parasemia plantaginis forma hospita (male) IMG10849

Parasemia plantaginis forma hospita (male) DSC88189

Parasemia plantaginis forma hospita (male) DSC88210

►omida
Aspectul corpului: are colorit negricios, acoperit cu smocuri de peri deşi, negri şi brun-roşcaţi
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Viola, Plantago, Rumex, Hieracium, Taraxacum, Senecio vulgaris, Vaccinium, Helianthemum nummularium, Leontodon etc.
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă
Paraziții: omizile​ sunt endoparazitate de larvele unor viespi de Ichneumonidae

Referinţe:
Abulfaz A., Aliyev O. (1999). Fauna of the Subfamily Ichneumoninae (Hymenoptera, Ichneumonidae) of Azerbaijan With New Records. Turkish Journal of Zoology 23: 1-12
Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
Burnaz S. (2009). Macrolepidoptera species characteristic for the montane, subalpine and alpine levels of the massifs situated in Hunedoara county (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 145-152
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 501
Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
Popescu-Gorj A., König F. (1976). Contributions la connaissance de la faune du department Vrancea. Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 17: 303-307
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Schawerda K. (1907). Über die Formen von Parasemia Plantaginis L. Jahresbericht des Wiener Entomologischen Vereines 17: 61-81
Stănescu M., Ruşti D. (1997). New data concerning lepidoptera (Insecta) of Maramureş (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 37: 89-111

miercuri, 6 iulie 2016

Alcis jubata


Alcis jubata DSC87863
Alcis jubata DSC87854

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: iunie-august (univoltină)
Anvergura aripilor: 28-33 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare, cu colorit de fond alb murdar, crem, stropite cu solzi cenuşii, sunt traversate de 3 linii întrerupte, sinuoase, cu colorit brun-negricios (una în zona bazală, una în zona discală şi una în zona postdiscală); înspre zona costală, la capătul liniei mediane, există o pată discală neagră, evidentă; linia postdiscală este uneori foarte slab conturată; aripile posterioare au acelaşi colorit, sunt traversate de o singură linie în zona discală şi au o pată discală bine conturată; coloritul şi desenele de pe aripi pot fi destul de variabile
Alte caracteristici: antenele sunt pectinate
Specii asemănătoare:
Aethalura punctulata, la care aripile din faţă au nuanţe cenuşii sau palid maronii, cu 4 pete negre distincte de-a lungul marginii anterioare; adulţii sunt activi mai devreme (martie-iulie)
Fagivorina arenaria, la care desenele întunecate de pe aripile anterioare sunt mult mai bine conturate; aripile au franjuri albicioşi, întrerupţi din loc în loc de linii întunecate
Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială
Mecanisme de apărare: coloritul crem-albicios cu desene întunecate al aripilor anterioare, le conferă adulţilor un camuflaj foarte bun atunci când se odihnesc pe fragmentele de stânci calcaroase, pe scoarţa arborilor
Habitat: păduri umede de conifere sau mixte din zona montană (marginea pâraielor, liziera pădurilor), de-a lungul cheilor calcaroase


  Camuflajul
Alcis jubata DSC87855
Alcis jubata DSC87860

  Omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, cu pete mari negricioase
Hrana omizilor: diferite specii de licheni (Usnea barbata)
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă


  Referinţe:
Burnaz S. (2009). Macrolepidoptera species characteristic for the montane, subalpine and alpine levels of the massifs situated in Hunedoara county (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 145-152
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220