Callimorpha dominula

Perioada de zbor: iunie-august (monovoltină) Anvergura aripilor: 45-55 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit negru-albăstrui, cu irizaţii verzui şi 11-12 pete albicioase, 6 mari şi alte 5-6 foarte mici (o pată alungită pe marginea interioară, în zona toracelui, adesea gălbuie sau portocalie; două pete mari în zona postbazală, dintre care cea dinspre exteriorul aripii este adesea gălbuie sau portocalie; o pată mică în zona mediană înspre zona costală; trei sau patru pete în zona postdiscală: cea dinspre interior evident mai mică decât celelalte, cea dinspre exterior uneori separată în două; două pete alungite, mici, în zona apical-submarginală; două pete foarte mici în zona costal-apicală); aripile posterioare au colorit variabil: cel mai adesea roşu viu, roşu-carmin, roşu-portocaliu, rarerori portocaliu sau ocru-gălbui, extrem de rar galben (forme mutante prezente pe arealuri geografice restrânse), cu câteva pete negre şi o dungă marginală lată, fragmentată Faţa inferioară a aripilor: are colorit similar cu al feţei superioare Alte caracteristici: toracele este negricios, în spatele capului cu două pete alungite albe, gălbui-portocalii; abdomenul este negricios ventral, de culoarea aripilor posterioare dorsal şi cu o linie mediană îngustă neagră; antenele sunt filiforme, negre; picioarele sunt negre Specii asemănătoare: • Arctia caja, la care aripile anterioare sunt maronii, cu desene crem-albicioase cu aspect reticulat • Arctia villica, la care aripile anterioare sunt negre, de obicei cu 8 pete albicioase mari, distribuite mai uniform pe suprafaţa aripilor • Euplagia quadripunctaria, la care coloritul de fond al aripilor anterioare este negricios cu reflexe metalice verzi-albăstrui, cu patru dungi oblice crem-albicioase, cu aspect zebrat Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Cirsium, Achillea, Eupatorium cannabinum, Sambucus ebulus, Mentha longifolia etc. Comportament: adulţii sunt activi pe vreme călduroasă (după-amiaza târziu) şi în timpul nopţii (când sunt atraşi de lumina artificială) Habitat: zone umede sau aflate în vecinătatea cursurilor de apă (zone mlăştinoase, margini de pădure, lunci, terenuri stâncoase)

---

---

Surse de hrană

---

Aspectul corpului: are colorit negricios, cu trei şiruri discontinue de pete gălbui aprins (una dorsală, celelalte două pe flancuri); pe fiecare segment, cele trei benzi gălbui sunt separate de câte o pereche de puncte mici albe; este acoperit cu smocuri de ţepi cenuşii Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în timpul zilei, pe vreme însorită, pe Urtica dioica, Salix, Cirsium, Symphytum officinale, Pulmonaria officinalis, Lonicera, Tussilago farfara, Rubus, Geum rivale etc. Mecanisme de apărare: când sunt în pericol, omizile îşi ridică jumătatea superioară a corpului pentru a intimida atacatorii Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

Surse de hrană

---

Mecanisme de apărare

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Corduneanu C., Balan C., Surugiu I. (2007). Lepidoptera of Humid Area „Orăşeni Vale” (Orăşeni Vale, Botoşani County, Romania). Entomologica Romanica 12: 113-120
●	Goldschmidt R. (1940). The Material Basis of Evolution. Yale University Press: 1-436
●	Kukuła K., Okarma H., Pawłowski J., Perzanovski K., Ruzicka T., Sandor J., Stanova V., Tasenkevish L., Vlasin M. (2003). Carpathian List of Endangered Species. WWF, Institute of Nature Conservation, Polish Acadeny of Sciences. Viena-Krakow: 1-64
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 509
●	Murzin V. S. (2003). The tiger moths of the former Soviet Union (Insecta: Lepidoptera: Arctiidae). Pensoft, Sofia-Moscow: 1-242
●	Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 173
●	Székely L. (2005-2006). Parcul Naţional Ciucaş, Fauna de nevertebrate (Lepidoptera, Coleoptera, Odonata, Diptera, Gastropoda). Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 1-223
●	Zilli A. (1995). Colour polymorphism of Callimorpha dominula (Linnaeus, 1758) in Italy, and the problem of polytopic subspecies (Lepidoptera, Arctiidae, Callimorphinae). Mitteilungen der Münchner Entomologischen Gesellschaft 86: 79-98

Autographa bractea

Perioada de zbor: iunie-august (univoltină) Anvergura aripilor: 37-42 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu, gri-maroniu; zona discală este brun-roşcată, brun-cenuşie, cu o pată alb- gălbuie în formă de "S" în zona mediană; aripile posterioare sunt gălbui-cenuşii, cu o bandă marginală maronie Alte caracteristici: pe partea dorsală a toracelui există un smoc de solzi erecţi; pe ambele aripi, nervurile sunt mai evident conturate în zona marginală; femela are aripile pudrate cu solzi mai întunecaţi, brun închis Specii asemănătoare: • Diachrysia chryson, la care pata aurie este mai mare, de formă trapezoidală şi se află mai aproape de vârful aripii • Macdunnoughia confusa, la care pata din zona mediană a aripilor anterioare are colorit albicios, este mult mai alungită şi se continuă până aproape de interiorul aripii • Autographa jota, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "V", alta ovoidală) • Plusia festucae, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete alb-argintii (una mai mare, ovoidală, alta mai mică, alungită) • Chrysodeixis chalcites, la care în zona mediană a aripilor anterioare sunt prezente două pete crem-albicioase (una de forma literei "U" sau ovoidală, alta mai alungită) Comportament: adulţii sunt activi la apusul soarelui şi sunt atraşi de lumina artificială; migrează pe distanţe mari Habitat: preferă habitatele montane umede (pajişti mlăştinoase, văile cursurilor de apă, margini de pădure, rarişti de pădure)

---

---

omida

Lungimea corpului: atinge lungimea de 35 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: corpul are colorit verzui deschis, cu câte o linie subţire albicioasă pe flancuri Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe Tussilago farfara, Stachys, Lamium album, Taraxacum, Urtica dioica, Plantago lanceolata etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, într-un cocon pe care şi-l face dedesubtul frunzelor plantelor-gazdă

---

  Referinţe:

●	Seitz A. (1914). Die Gross-Schmetterlinge der Erde: Eine systematische Bearbeitung der bis jetzt bekannten Gross-Schmetterlinge. Abteilung I: Die Gross-Schmetterlinge des Palearktischen Faunengebietes, Band 3: Die eulenartigen Nachtfalter. Stuttgart, Verlag des Seitzchen Werkes (Alfred Kernen): 347
●	Székely L. (2005-2006). Parcul Naţional Ciucaş, Fauna de nevertebrate (Lepidoptera, Coleoptera, Odonata, Diptera, Gastropoda). Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti

Eilema complana

Perioada de zbor: univoltină: iunie-septembrie Anvergura aripilor: 28-35 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu-plumburiu, cu o dungă costală subţire galben-portocalie; aripile posterioare sunt gălbui, cu o dungă costală de un galben viu Faţa inferioară a aripilor: este palid gălbuie Alte caracteristici: partea anterior-dorsală a toracelui şi capul sunt portocalii; picioarele anterioare au segmentele terminale de culoare cenuşie; picioarele mijlocii şi cele posterioare au colorit portocaliu Specii asemănătoare: • Eilema deplana, care are aripile posterioare cu colorit cenuşiu-maroniu închis • Eilema lurideola, care are franjuri galbeni pe marginea posterioară a aripilor • Eilema griseola, care are aripile anterioare cu colorit cenuşiu-plumburiu, cu o dungă costală subţire palid gălbuie • Eilema sororcula, care are aripile anterioare portocaliu-aurii • Eilema depressa, care are aripile anterioare cu colorit uniform cenuşiu murdar • Eilema deplana, care are aripile anterioare cu colorit palid cenuşiu • Eilema pygmaeola, la care aripile anterioare au colorit gălbui-cenuşii, cu banda costală foarte discretă Comportament: când se odihnesc, adulţii îşi înfăşoară aripile strâns în jurul corpului Habitat: pajişti însorite cu vegetaţie mai înaltă, habitate cu tufărişuri, cariere părăsite, rarişti de pădure Prădători: adulţii fac uneori parte din dieta mamiferelor nocturne (lilieci)

---

omida

Lungimea corpului: 15-21 mm Aspectul corpului: este negricios cu două şiruri longitudinale de puncte roşu-portocalii, acoperit cu smocuri de peri negri Hrana omizilor: omizile se hrănesc cu lichenii de pe scoarţa arborilor vii, lichenii saxicoli; ocazional şi cu muşchi sau cu elementele verzi ale plantelor cu înălţime mică

---

  Referinţe:

●	Andreas M., Reiter A., Benda P. (2012). Prey selection and seasonal diet changes in the western barbastelle bat (Barbastella barbastellus). Acta Chiropterologica 14(1): 81-92
●	Coutin R. (2004). Chenilles mangeuses de lichens, de mousses et d'hépatiques. Insectes 133(2): 33-37
●	Dubatolov V. V., Zolotuhin V. V. (2011). Does Eilema Hübner, [1819] (Lepidoptera, Arctiidae, Lithosiinae) present one or several genera?. Euroasian Entomological Journal 10(3): 367-379+380+VII
●	García-Barros E. (1985). Identificación de la larva y datos biológicos de Eilema unióla Rambur, 1858. Caracterización provisional de la larva del género Eilema Hübner (Lep., Arctiidae). Boletín de la Asociación española de Entomología 9: 223-237
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 512
●	Rezbanyai-Reser L. (1987). Eilema pseudocomplana DANIEL, 1939, neu für den Kanton Wallis und für die Schweiz sowie eine Zusammenfassung der Nachträge zu RAPPAZ 1979 (Lep. Arctiidae, Geometridae, Noctuidae). EntomologischevBerichte Luzern 17: 41-49
●	Székely L. (2012). The Macrolepidoptera (Insecta) of Central Dobrogea (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 55(1): 125-166
●	Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 134
●	Weisert von F. (1979). Eilema pseudocomplana (Daniel, 1939) Erste Nachweise für Österreich (Lepidoptera, Arctiidae). Zeitschrift der Arbeitsgemeinschaft Österreichischer Entomologen 30(3/4): 125-128

Synaphe moldavica

Perioada de zbor: iunie-august Anvergura aripilor: 28-30 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit de fond palid maroniu, ocru-maroniu, portocaliu-maroniu, cu desene albicioase (în zona post-discală, o bandă transversală, uşor sinuoasă, conturată înspre interior de o linie întunecată; în zona post-bazală, o bandă transversală discontinuă; câteva pete alungite în zona submarginală); aripile posterioare au colorit mai întunecat, maroniu, cu o bandă mediană, transversală, sinuoasă, albicioasă; femela are colorit mult mai şters, cu desenele de pe aripi mai estompate Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară Alte caracteristici: masculii au antenele în formă de pieptene Comportament: adulţii se odihnesc în timpul zilei pe tulpinile plantelor, luându-şi imediat zborul la cel mai mic semn de pericol Habitat: habitate uscate însorite (pajişti uscate, păşuni, tăieturi de pădure, luminişuri)

---

Masculul

---

Omida

Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe diferite specii de Poaceae

---

  Referinţe:

●	Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
●	Popescu-Gorj A., Nemeş I. (1965). Les microlépidoptères de la région de Suceava (Roumanie). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 5: 147-184
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 58
●	Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512

Parasemia plantaginis

Wood tiger

Arctia plantaginis Linnaeus 1758, Chelonia plantaginis Linnaeus 1758, Phalaena plantaginis Linnaeus 1758

Familia: Erebidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: (mai) iunie-iulie (august) (univoltină) Anvergura aripilor: 32-38 (42) mm Specii similare: Hyphoraia aulica, care are nuanţe maronii pe aripile anterioare, iar desenele albicioase au dimensiuni mult mai reduse Habitat: zona montană şi subalpină (margini de pădure, luminişuri, pajişti umede, terenuri mlăştinoase, păşuni)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare, cu colorit de fond negricios, au câteva pete alungite, de forma unor benzi neregulate, uneori întrepătrunse, cu colorit crem-albicios, alb-ivoriu; aripile posterioare, cu colorit de fond galben la mascul şi portocaliu sau roşiatic la femelă, au o bandă marginală neagră fragmentată în câteva pete disparate cu forme variabile; dimensiunea, poziţionarea şi forma petelor de pe aripile anterioare, coloritul aripilor posterioare, duc la apariția unor forme aberante (forma hospita: masculi care au aripile posterioare albe)

Alte caracteristici: capul şi antenele negre; toracele negru, pe flancurile din faţă are două smocuri de peri portocaliu-roşiatici; antenele sunt pectinate la mascul şi filiforme la femelă; abdomenul pe flancuri este gălbui la mascul şi roşiatic la femelă

Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei, în amurg (masculii), după-amiaza târziu şi noaptea (femelele), nefiind atraşi de lumina artificială; în timpul zilei, se odihnesc în vegetaţia joasă de pe pajişti

►femela

►masculul - forma hospita

►omida

Aspectul corpului: are colorit negricios, acoperit cu smocuri de peri deşi, negri şi brun-roşcaţi Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Viola, Plantago, Rumex, Hieracium, Taraxacum, Senecio vulgaris, Vaccinium, Helianthemum nummularium, Leontodon etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă Paraziții: omizile​ sunt endoparazitate de larvele unor viespi de Ichneumonidae

Referinţe:
●	Abulfaz A., Aliyev O. (1999). Fauna of the Subfamily Ichneumoninae (Hymenoptera, Ichneumonidae) of Azerbaijan With New Records. Turkish Journal of Zoology 23: 1-12
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Burnaz S. (2009). Macrolepidoptera species characteristic for the montane, subalpine and alpine levels of the massifs situated in Hunedoara county (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 145-152
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 501
●	Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
●	Popescu-Gorj A., König F. (1976). Contributions la connaissance de la faune du department Vrancea. Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 17: 303-307
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Schawerda K. (1907). Über die Formen von Parasemia Plantaginis L. Jahresbericht des Wiener Entomologischen Vereines 17: 61-81
●	Stănescu M., Ruşti D. (1997). New data concerning lepidoptera (Insecta) of Maramureş (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 37: 89-111

Alcis jubata

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor: iunie-august (univoltină) Anvergura aripilor: 28-33 mm Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare, cu colorit de fond alb murdar, crem, stropite cu solzi cenuşii, sunt traversate de 3 linii întrerupte, sinuoase, cu colorit brun-negricios (una în zona bazală, una în zona discală şi una în zona postdiscală); înspre zona costală, la capătul liniei mediane, există o pată discală neagră, evidentă; linia postdiscală este uneori foarte slab conturată; aripile posterioare au acelaşi colorit, sunt traversate de o singură linie în zona discală şi au o pată discală bine conturată; coloritul şi desenele de pe aripi pot fi destul de variabile Alte caracteristici: antenele sunt pectinate Specii asemănătoare: • Aethalura punctulata, la care aripile din faţă au nuanţe cenuşii sau palid maronii, cu 4 pete negre distincte de-a lungul marginii anterioare; adulţii sunt activi mai devreme (martie-iulie) • Fagivorina arenaria, la care desenele întunecate de pe aripile anterioare sunt mult mai bine conturate; aripile au franjuri albicioşi, întrerupţi din loc în loc de linii întunecate Comportament: adulţii sunt activi în amurg şi noaptea şi sunt atraşi de lumina artificială Mecanisme de apărare: coloritul crem-albicios cu desene întunecate al aripilor anterioare, le conferă adulţilor un camuflaj foarte bun atunci când se odihnesc pe fragmentele de stânci calcaroase, pe scoarţa arborilor Habitat: păduri umede de conifere sau mixte din zona montană (marginea pâraielor, liziera pădurilor), de-a lungul cheilor calcaroase

---

Camuflajul

---

Omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, cu pete mari negricioase Hrana omizilor: diferite specii de licheni (Usnea barbata) Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2009). Macrolepidoptera species characteristic for the montane, subalpine and alpine levels of the massifs situated in Hunedoara county (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25: 145-152
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220