luni, 27 noiembrie 2017

Lasiommata maera

Large wall brown
Papilio hiera Fabricius 1777, Papilio maera Linnaeus 1758, Satyrus maera Linnaeus 1758
Familia: Nymhalidae
Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor: univoltină, adesea bivoltină: aprilie-iunie, iunie-septembrie
Anvergura aripilor: 42-52 mm (femela este de obicei mai mare decât masculul)
Specii similare: Lasiommata megera, la care aripile, cu colorit portocaliu-maroniu deschis, sunt traversate de două benzi zimţate brun închis

Hrana adulţilor: adulţii ambelor sexe preferă nectarul florilor de Dianthus, Scabiosa etc.
Mecanisme de apărare: atunci când îşi închid aripile, adulţii devin imposibil de observat datorită coloritului criptic al feţei inferioare a aripilor posterioare
Comportament: adeseori, adulţii au obiceiul de a se încălzi pe stâncile aflate în bătaia directă a razelor de soare; este o specie ce are un zbor foarte puternic, putând fi văzută zburând chiar şi pe vreme cu vânt puternic

Lasiommata maera (female) DSC120228

Lasiommata maera (female) DSC118251

Faţa superioară a aripilor: maronie, maroniu-cafenie, cu o bandă submarginală gălbui-portocalie, ce înspre vârf include cel mai adesea 1 ocel negru cu centrul alb (sau cu 2, 3 puncte mici albe în centru) sau 2 oceli negri (unul mai mare cu unul sau două puncte albe în centru şi altul mult mai mic cu un singur punct alb în centru); aripile posterioare au în zona submarginală 2 sau 3 oceli negri cu centru alb, conturaţi de o linie subţire gălbui-portocalie
Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare portocaliu-maronii, în apex cu acelaşi ocel prezent pe faţa

superioară şi două linii submarginale crem, subţiri; aripile posterioare bej-cenuşii, cu o bandă discală, cu margini neregulat conturate de o linie subţire maronie, un rând submarginal de oceli negri, cu centrul alb, înconjuraţi de două inele concentrice (primul cenuşiu conturat la exterior cu maroniu, al doilea gălbui-portocaliu conturat la exterior cu maroniu), inegali ca dimensiune, la exterior cu o linie sinuoasă crem
Alte caracteristici: banda submarginală gălbui-portocalie de pe aripile anterioare este mai bine conturată la femelă

Lasiommata maera (male) DSC115282

Lasiommata maera (male) DSC120202

Habitat: zona de munte şi cea alpină (margini de pădure, luminişuri, habitate stâncoase, cariere părăsite, pante stâncoase)

Strategii de reproducere: femela depune ouăle câte unul, pe frunzele de Poaceae

►femela
Lasiommata maera (female) IMG10843

Lasiommata maera (female) IMG10929



►omida
Aspectul corpului: are colorit verzui, acoperit cu numeroşi peri scurţi albicioşi
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe diferite specii de Poaceae
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă
Paraziții: omizile sunt parazitate de larvele unor specii de viespi de Ichneumonidae

Referinţe:
Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
Fabricius J. C. (1775). Systema entomologiae, sistens insectorum classes, ordines, genera, species, adiectis synonymis, locis, descriptionibus, observationibus. Flensburgi et Lipsiæ. Officina Libraria Kortii: 491
Fabricius J. C. (1787). Mantissa insectorum sistens species nuper detectas adiectis synonymis, observationibus, descriptionibus, emendationibus. Tomus II. Hafniæ, Impensis Christ. Gottl. Proft: 36
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 473
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 472
Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 127
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 76

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Limenitis camilla


Limenitis camilla DSC162692
Limenitis camilla DSC120293

Statut de protecţie:  VU  = taxon vulnerabil în România
Perioada de zbor: univoltină: iunie-august
Anvergura aripilor: 60-65 mm (femela este mai mare)
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun închis până la brun-negricios, cu o bandă post-discală albă, lată, brăzdată din loc în loc de nervuri; dincolo de banda albă, există două şiruri paralele de puncte difuze mult mai închise la culoare şi o linie subţire întunecată; aripile posterioare, au uneori primele două puncte întunecate din apropierea zonei anale, înconjurate de o linie subţire portocalie
Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare au colorit asemănător cu cel al feţei superioare, numai că au colorit mai viu, portocaliu-murdar; aripile posterioare au zona bazală albicioasă, cu o uşoară tentă albăstruie
Alte caracteristici: femela are aripile uşor mai rotunjite, coloritul mai deschis (brun închis), banda post-discală mai lată ca la mascul; toate aripile au o linie marginală albă, subţire, întreruptă
Specii asemănătoare:
Limenitis reducta, la care faţa superioară a aripilor are tentă albăstruie, iar banda post-discală albă este vizibil fragmentată pe aripile anterioare; dedesubtul aripilor posterioare există un singur şir submarginal de puncte negre
Neptis rivularis, la care lipsesc cele două şiruri submarginale de puncte întunecate de pe faţa inferioară a aripilor posterioare, iar zona bazală este brun-roşcată
Araschnia levana f. prorsa, la care aripile au anvergura mai mică (30-42 mm); are o dungă submarginală subţire portocalie pe aripile anterioare
Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu secreţiile dulci ale afidelor, absorb minerale din solurile umede, nutrienţi din excrementele animalelor; uneori, se hrănesc şi cu nectarul florilor de Rubus, Apiaceae, Cirsium, Carduus etc.
Comportament: este o specie care preferă perioadele însorite ale zilei; adulţii au un zbor format din perioade scurte de bătăi din aripi, urmate de perioade mai lungi de planări
Strategii de reproducere: femela depune ouăle câte unul, pe tufele de Lonicera din păduri
Habitat: marginea pădurilor, zone împădurite din vecinătatea cursurilor de apă; în zona de munte


Limenitis camilla DSC120282
Limenitis camilla DSC120162
Limenitis camilla DSC162673
Limenitis camilla DSC91867 Limenitis camilla DSC120406 Limenitis camilla DSC146858
Limenitis camilla DSC146866 Limenitis camilla DSC120296 Limenitis camilla DSC165120
Limenitis camilla DSC91875

  Omida

Aspectul corpului: verzui, acoperit cu tuberculi lungi pe care se găsesc ţepi brun-roşcaţi, pe flancuri cu o dungă albicioasă
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Lonicera
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, într-un hibernacul fixat cu mătase pe ramurile plantei-gazdă
Paraziţi: omizile sunt parazitate de larvele unor specii de viespi


  Referinţe:
Fabricius J. C. (1775). Systema entomologiae, sistens insectorum classes, ordines, genera, species, adiectis synonymis, locis, descriptionibus, observationibus. Flensburgi et Lipsiæ. Officina Libraria Kortii: 512
Fabricius J. C. (1787). Mantissa insectorum sistens species nuper detectas adiectis synonymis, observationibus, descriptionibus, emendationibus. Tomus II. Hafniæ, Impensis Christ. Gottl. Proft: 55
Godart J. B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 116-118
Godart M. M., Duponchel M. P.-A.-J. (1849). Iconographie et histoire naturelle des chenilles our servir de complément à l'Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Tome premier (Diurnes). Germer Baillière, Paris: 158-160
Linnaeus C. (1764). Museum s:æ r:æ m:tis Ludovicæ Ulricæ reginæ svecorum, gothorum, vandalorumque &c. &c. &c. In quo animalia rariora, exotica, imprimis insecta & conchilia describuntur & determinantur prodromi instar editum. Holmiæ, Literis & impensis Direct. Laurentii Salvii: 304
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 448
Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Odezia atrata

Chimney sweeper
Phalaena atrata Linnaeus 1758, Tanagra atrata Linnaeus 1758
Familia: Geometridae
Statut de periclitare:  NT  = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: iunie-august (univoltină)
Anvergura aripilor: 23-27 mm
Specii similare: Atolmis rubricollis, care are înapoia capului o zonă roşie-portocalie, asemeni unui colier
Habitat: zona de munte (rarişti de pădure, luminişuri)
Comportament: adulţii sunt activi în timpul zilei

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit în întregime brun-negricios până la negru, cu excepţia zonei apicale unde este prezentă o linie subţire, albă care conturează vârful rotunjit; aripile posterioare sunt uniform cenuşiu-negricioase
Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară
Alte caracteristici: toate aripile au marginile franjurate

Odezia atrata DSC117730

Odezia atrata DSC117728

Odezia atrata DSC117731

Odezia atrata IMG11125



►omida
Aspectul corpului: în ultimele stadii, are colorit verzui, cu linii longitudinale foarte subţiri
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe diferite specii de Apiaceae (Angelica, Chaerophyllum, Anthriscus)

Referinţe:
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 524
Popescu-Gorj A. (1995). Lepidopterans from the surroundings of the town Sinaia and from Bucegi Mountains (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 35: 161-220
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447