Aglais io

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: adulţii zboară în două sau în trei generaţii anuale, în funcţie de condiţiile climaterice Anvergura aripilor: 50-55 mm; femela este mai mare decât masculul Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au culoarea roşie-ruginie, cu două pete negre pe marginea anterioară, în apex cu un ocel mare cu centrul roşu şi exteriorul negru, conturat de un inel gălbui cu albastru, cu o bandă brun- închis spre exterior, cu cinci pete mici palid albăstrui (trei dintre ele în interiorul ocelului, celelalte două sub acesta, în exterior); aripile posterioare de un roşu-închis, înspre vârf şi la bază maronii, spre apex cu câte un ocel mare albastru-violet cu centrul negru înconjurat de un cerc albicios şi cu o dungă neagră spre interior Faţa inferioară a aripilor: are colorit criptic, de la brun-închis până la negru, cu câteva dungi subţiri, ondulate, ce traversează aripile; acest colorit îi conferă un camuflaj foarte eficient atunci când se aşează pe scoarţa arborilor Alte caracteristici: aripile sunt neregulate pe margini şi au înspre exterior o bandă palid maronie; adulţii ambelor sexe au un colorit asemănător al aripilor; corpul are colorit brun întunecat şi este acoperit cu peri Hrana adulţilor: • adulţii vizitează, în căutarea nectarului, flori de: Sambucus ebulus, Scabiosa columbaria, Stachys officinalis, Adonis vernalis, Telekia speciosa etc., uneori hrănindu-se şi cu seva arborilor sau sucurile fructelor în stare de fermentare • pe vreme însorită şi foarte călduroasă, adulţii absorb umezeală şi săruri din solurile umede din preajma bălţilor, a bancurilor de nisip din zonele parţial inundate de pe malul apelor Comportament: pentru a se confunda cu mediul şi a descuraja potenţialii prădători, adulţii se folosesc de coloritul pământiu de pe faţa inferioară a aripilor concomitent cu etalarea ocelilor de pe faţa superioară şi, uneori, cu emiterea unor sunete prin frecarea aripilor; atunci când se aşează pe petecele de sol lipsite de vegetaţie, grămezile de crengi uscate, solul acoperit de frunze veştejite, şi-şi închid aripile, adulţii sunt aproape imposibil de localizat; masculii adesea îşi adjudecă un mic teritoriu pe care-l supraveghează şi-l păzesc Habitat: păduri, pajişti, margini de pădure, ogoare, parcuri, grădini, luminişuri; poate fi găsită din zona de câmpie şi subcolinară până în zona subalpină

---

---

Camuflajul

---

Surse de hrană

---

Adulţi cu aripile zdrenţuite de prădători

---

Lungimea corpului: circa 42 de mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: are colorit negru lucios, cu protuberanţe acoperite de numeroşi ţepi ascuțiți și numeroase puncte mici albicioase; ultimele 4 perechi de picioare posterioare sunt roșiatice Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Urtica dioica, Urtica urens, Humulus lupulus; în primele stadii de dezvoltare, se hrănesc în grup în interiorul unei pânze de mătase, pe măsură ce se dezvoltă devenind din ce în ce mai solitare

---

Ultimele stadii de dezvoltare

---

Primele stadii de dezvoltare

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Dvořák L., Belicek J., Fric Z. (2009). Observations of overwintering nymphalid butterflies in underground shelters in SW and W Bohemia (Czech Republic) (Lepidoptera: Nymphalidae: Nymphalini). Journal of Research on the Lepidoptera 41: 45-52
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 126