Zygaena (Zygaena) filipendulae

Six-spot burnet

Sphinx filipendulae Linnaeus 1758, Sphinx lavandulae Hübner 1790, Zygaena syriaca Oberthür 1896

Familia: Zygaenidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: (mai) iunie-august (uneori până în octombrie) (monovoltină) Anvergura aripilor: 30-38 mm (femela puţin mai mică decât masculul) Specii similare: Zygaena (Zygaena) ephialtes, care are aripile anterioare cu reflexe albăstrui, luciu metalic, cu 5-6 pete cu colorit variabil (alb, galben sau roşu); Zygaena (Zygaena) viciae, care are 5 pete roşu-sângerii

pe aripile anterioare: 2 alungite la bază, 2 în zona mediană (cea dinspre margine foarte mică, cea dinspre mijlocul aripii mai mare cu formă de patrulater), 1 înspre apex Comportament: zboară în timpul zilei, pe vreme însorită şi foarte călduroasă; pe vreme mohorâtă, se odihneşte cu aripile strânse pe lângă corp pe tulpinile plantelor Hrana adulților: adulţii vizitează o mare varietate de flori (Centaurea jacea, Onobrychis viciifolia, Telekia speciosa, Carduus, Scabiosa, Achillea etc.)

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit cenuşiu-negricios, cu reflexe albăstrui, cu luciu metalic, cu pete roşu-sângerii: • 6 pete pe fiecare aripă: cele bazale alungite şi paralele, cele mediane oarecum circulare şi aproximativ de aceeaşi dimensiune, cele din apex inegale ca mărime (cea din vârful aripii fiind mai mică); uneori, petele sunt apropiate şi se întrepătrund; există exemplare la care aripile anterioare sunt conturate la exterior de o linie subţire gălbui-maronie; • 5 pete pe fiecare aripă: cele bazale oarecum alungite, cea din

zona mediană oarecum mai mică, celelalte două de aceeaşi mărime (cea mai apropiată de marginea posterioară fiind oarecum alungită şi cu latura mai lungă perpendiculara pe nervurile aripilor); aripile posterioare sunt roşii, cu franjuri negri pe marginea exterioară Alte caracteristici: antenele de culoare neagră sunt îngroşate progresiv de la bază înspre vârf şi uşor curbate; picioarele sunt negricioase deasupra şi gălbui-maroniu înspre interior

Habitat: rarişti de pădure, pajişti cu substrat calcaros, liziera pădurilor, coaste nisipoase Mecanisme de apărare: contrastul roşu-negru dintre fondul întunecat al aripilor şi culoarea vie a petelor, reprezintă un colorit aposematic de avertizare a potenţialilor prădători, colorit ce are rolul de a-i descuraja pe de o parte şi a-i preveni, pe de altă parte, asupra pericolului prezentat de toxinele conţinute în corpul lor

Strategii de reproducere: dintr-o glandă situată în vârful abdomenului, femela emite feromoni sexuali pentru a atrage masculii; depune ouăle în grupuri pe frunzele plantelor-gazdă Prădători: deşi acumulează în corp compuşi toxici (glicozide cianogenice), este atacată de păsări

►6 pete roșii pe aripile anterioare

►6 pete roșii pe aripile anterioare conturate cu gălbui-maroniu

►6 pete roșii pe aripile anterioare, aripile posterioare diferit colorate

►5 pete roșii pe aripile anterioare

►omida

Aspectul corpului: în ultimul stadiu, are corpul galben-verzui, acoperit cu smocuri de peri de culoare albă, două şiruri de pete mari negre pe spate şi câte un rând de pete mult mai mici negre pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Lotus corniculatus, Trifolium, Anthyllis vulneraria, Orchis mascula subsp. speciosa etc. Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă

Mecanisme de apărare: în corpul omizilor sunt o serie de toxine (în special acid cianhidric), ce sunt acumulate în organism în urma hrănirii pe Lotus corniculatus sau, dacă acestea lipsesc, omizile sunt capabile ele însăşi să sintetizeze aceste toxine (proces denumit cianogeneză); studiile au arătat că omizile se hrănesc cu precădere pe plantele ce au un conţinut ridicat de compuşi cianogenici

Paraziţii: omizile (îndeosebi în ultimul stadiu) sunt parazitate de larvele unor viespi (Cotesia zygaenarum etc.)

►crisalida

Crisalida: se dezvoltă în interiorul unui cocon albicios, cu aspect de hârtie, pe care şi-l construieşte pe firele de iarbă din vegetaţia pajiştilor, pe tulpinile plantelor, pe dosul frunzelor arbuştilor (Salix) aflaţi la marginea drumurilor, pe ramurile subțiri ale arborilor (Prunus); în general, coconul este construit la cca. 20-50 cm înălțime de la sol atunci când este alipit de firele de iarbă și cca. 20-160 cm înălțime de la sol atunci când este alipit de ramurile arbuștilor

Referinţe:
●	Fernández-Rubio F. (2004). Consecuencias de la defensa química en las mariposas del género Zygaena Fabricius, 1775 (Insecta: Zygaenidae, Lepidoptera). Boletín de la SEA 35: 269-274
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 494
●	Morelli F., Saltarelli M., Pruscini F., Benedetti Y. (2013). First description of red-backed shrike Lanius collurio food caching in Central Italy prey’s type and spatial position into the larders. Avocetta 37: 27-34
●	Nahrstedt A. (1998). Cyanogenesis in the Zygaenidae (Lepidoptera): a review of the state of the art. In: W. G. Tremewan, W. Wipking, C. M. Naumann (des.), Proceedings of the 5th International Symposium on the Biology of the Zygaenidae (Insecta, Lepidoptera), Grietherbusch, Germany, 10-12 September 1993. Theses Zoologicae 30: 17-29
●	Subchev M. (2014). Sex Pheromone Communication in the Family Zygaenidae (Insecta: Lepidoptera): a Review. Acta Zoologica Bulgarica 66(2): 147-157
●	Zagrobelny M., Bak S., Møller B. L. (2008). Cyanogenesis in plants and arthropods. Phytochemistry 69: 1457-1468
●	Zagrobelny M., Bak S., Rasmussen A. V., Jørgensen B., Naumann C. M., Møller B. L. (2004). Cyanogenic glucosides and plant–insect interactions. Phytochemistry 65: 293-306
●	Žikić V., Stanković S. S., Ilić-Milošević M., van Achterberg K. (2013). Parasitoid complex of Zygaena filipendulae L. (Lepidoptera: Zygaenidae). Archives of Biological Science, Belgrade, 65(3): 1027-1035