Pyrgus malvae

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: aprilie-iunie; când condiţiile de mediu sunt favorabile, poate zbura într-o a doua generaţie (iulie-septembrie) Anvergura aripilor: 23-29 mm; femela este mai mare decât masculul Faţa superioară a aripilor: are colorit de fond brun-negricios, cu numeroase pete albicioase, mai mari şi mai numeroase decât a altor specii ale genului Pyrgus; petele discale albe de pe aripile posterioare sunt mai voluminoase şi mai bine conturate decât ale altor specii ale genului Pyrgus; pe aripile anterioare există o pată albă curbată, uşor vizibilă Faţa inferioară a aripilor: ocru-maronie, ocru- gălbuie, mai deschisă decât a altor specii ale genului Pyrgus, cu nervuri proeminente gălbui şi pete albicioase Alte caracteristici: masculii au pe marginea frontală a aripilor anterioare o dungă subţire ce include solzi ce eliberează feromoni pentru a atrage femelele; pe marginea exterioară aripile au franjuri albicioşi, cu dungi transversale brun-negricioase; antenele au zone inelare gri şi negre Specii asemănătoare: • Erynnis tages, care are culoarea de fond a aripilor maroniu-cafenie, cu şiruri de pete alungite brun-închis şi cenuşiu-albicioase • Euclidia glyphica, care are aripile anterioare maroniu-cafenii, cu trei benzi mai închise la culoare, transversale • Spialia sertorius, care are un şir submarginal de puncte albicioase dispuse ordonat • Pyrgus armoricanus, la care coloritul de fond al aripilor este mai închis, petele albicioase mai mici şi mai puţine; faţa inferioară a aripilor are colorit brun-roşcat, cu pata centrală albă mai voluminoasă • Pyrgus alveus, la care petele albe de pe faţa superioară a aripilor anterioare sunt distanţate • Pyrgus carthami, care are petele albe de pe faţa superioară a aripilor anterioare alungite sau de forma literei "Ʃ" Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Lotus corniculatus, Lychnis flos-cuculi, Ajuga reptans, Potentilla reptans, Senecio vulgaris, Galium verum, Salvia nemorosa, Inula helenium, Aster amellus etc. Comportament: specie iubitoare de căldură; ambele sexe au obiceiul de a se încălzi la soare, de obicei pe pietre, petece de sol cu vegetaţie săracă; pe vreme mohorâtă, adulţii se odihnesc în vârful inflorescenţelor sau a tulpinilor plantelor ierboase; au un zbor foarte rapid şi dezordonat, în zig-zag, la mică distanţă de sol; stadiul de adult durează circa două săptămâni; formează adesea colonii Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe dosul frunzelor plantelor- gazdă Habitat: locuri călduroase cu vegetaţie săracă şi scundă (10-50 cm); pajişti cu tufărişuri, dealuri stâncoase, rarişti de pădure, zone cu tufărişuri de la marginea pădurilor

---

Femela

---

Omida

Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunze de Rosaceae (în special pe Fragaria vesca, Agrimonia eupatoria, Potentilla reptans, uneori şi pe Potentilla erecta, Geum urbanum, Rosa canina, Sanguisorba minor, Rubus fruticosus) Mecanisme de apărare: omizile se apără de atacul prădătorilor prin construirea unui adăpost format prin răsucirea marginilor unei frunze

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Godart J. B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 238-239
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 485
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 66
●	Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart
●	Stancă-Moise C. (2005). Date privind flora, vegetaţia şi fauna de lepidoptere diurne (Lepidoptera, S. ord. Rhopalocera) din zona Sibiel judeţul Sibiu (I). Conferinţa Naţională pentru Protecţia Mediului prin Biotehnologii. Editura Pelecanus. Braşov. Fascicola 2 - Ecosanogeneză şi Biologie: 722-726
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 104