Argynnis (Mesoacidalia) aglaja

Dark green fritillary

Papilio aglaja Linnaeus 1758, Speyeria aglaja Linnaeus 1758

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iunie-septembrie (univoltină) Anvergura aripilor: 45-58 mm (femela este mai mare decât masculul) Specii similare: Argynnis (Fabriciana) adippe, la care pe fața inferioară a aripilor posterioare există o serie de pete post-discale circulare, brun-ruginii, majoritatea cu centrul argintiu; Argynnis (Argynnis) paphia, care are aripile posterioare cu colorit de fond verzui pe faţa inferioară,

traversate de patru dungi argintii; Argynnis (Fabriciana) niobe, care are aripile posterioare bej până la brun-roşcat pe faţa inferioară, cu o serie de pete post-discale maro cu centrul alb, adesea cu un mic punct negru la bază şi o linie subţire brun-roşcată caracteristică Comportament: adulţii ambelor sexe caută cu frenezie nectarul florilor, zburând de la o floare la alta, dimineaţa devreme şi după-amiaza târziu; masculii pot fi văzuţi străbătând zone întinse în căutarea unei femele, care adesea se odihneşte în vegetaţia joasă

Habitat: pajişti florale calcaroase, luminişurile pădurilor, pante nisipoase Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare portocalii, cu o serie de pete şi benzi transversale zimţate negre; masculul are 2-3 dungi alungite formate din solzi androconiali; la femelă, de obicei cu pete mai deschise la culoare în apex, o spuzeală de solzi albastru-verzui înspre corp Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au nuanţe verzui şi o serie de pete mari argintii; este asemănătoare

cu Argynnis (Fabriciana) adippe, de care diferă prin tenta predominant maronie, lipsa şirului suplimentar de oceli argintii din exteriorul zonei post-discale Alte caracteristici: aripile cu franjuri albi pe margine, care sunt întrerupţi din loc în loc de linii negre Hrana adulților: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Cirsium, Carduus, Aster amellus, Scabiosa ochroleuca, Carlina vulgaris, Salvia pratensis, Centaurea phrygia etc.

►masculul

►femela

►omida

Lungimea corpului: circa 38 mm Aspectul corpului: are colorit negru, acoperit cu spini lungi, negri, o dungă dorsală gălbuie, cu şiruri de pete portocalii pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în special pe vreme însorită, pe frunze de Viola hirta, Viola canina, Viola palustris, Bistorta major; omizile vizitează mai multe plante-gazdă în căutarea hranei Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, printre frunzele uscate de pe sol

Referinţe:
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Fric Z., Klímová M., Hula V., Konvicka M. (2005). Caterpillars of Argynnis aglaja (Linnaeus, 1758) (Lepidoptera, Nymphalidae) feeding on Bistorta major. Atalanta 36(1/2): 119-121
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 465
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 348
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156