Erebia ligea

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România Subspecii: în România există subspecia: • Erebia ligea nikostrate Perioada de zbor: monovoltină: iunie-august Anvergura aripilor: 36-46 mm (una dintre cele mai mari specii ale genului Erebia); masculul este puţin mai mare decât femela Faţa superioară a aripilor: este brun închis, cu o linie discontinuă de franjuri albi pe margine; pe ambele aripi este prezentă o bandă post- discală portocaliu-roşcată, ce include câţiva oceli negri cu mijlocul alb pe fiecare aripă (3-5 pe aripile anterioare, 3-4 pe cele posterioare); de obicei, 3 dintre ocelii aripilor anterioare au diametru mai mare; numărul ocelilor variază adesea de la o populaţie la alta Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare au colorit asemănător cu al feţei superioare; cele posterioare au colorit brun închis, cu o bandă discală albă (de obicei difuză, cu o porţiune mai bine conturată înspre interior), ce include 3 sau 4 oceli mici (uneori greu vizibili) Alte caracteristici: zona bazală a aripilor posterioare ale femelei este, pe faţa inferioară, mai întunecată decât zona marginală; pe faţa superioară a aripilor anterioare, masculul are o dungă formată din solzi androconiali, vizibilă în lumină puternică; ocelii de pe aripile femelelor au dimensiuni mai mari Specii asemănătoare: • Erebia euryale, la care ocelii sunt lipsiţi de punctul alb din centru • Erebia pandrose, la care ocelii sunt lipsiţi de punctul alb din centru; de pe faţa inferioară a aripilor posterioare lipsesc petele albe • Erebia aethiops, la care banda post-discală portocalie este brăzdată de nervurile aripilor Hrana adulţilor: adulţii ambelor sexe vizitează frecvent florile de Senecio, Centaurea; uneori absorb nutrienţi din bălegarele de ovine Strategii de reproducere: femela depune ouăle pe frunze uscate de Poaceae Habitat: preferă luminişurile pădurilor, pajiştile umede, pădurile de luncă, vecinătatea apelor montane

---

Femela

---

Masculul

---

Omida

Lungimea corpului: circa 22 mm Aspectul corpului: este cenuşiu-maroniu, cu o dungă dorsală mediană şi două dungi laterale mai deschise la culoare; corpul este acoperit cu numeroşi ţepi scurţi Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe Carex, Calamagrostis, Molinia, Festuca etc.

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 473
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 510
●	Stănescu M., Ruşti D. (1997). New data concerning lepidoptera (Insecta) of Maramureş (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 37: 89-111
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 175
●	Zakharova E. Y. (2010). Seasonal Variability of Wing Length and Eyespots in Populations of Erebia ligea (L.) (Lepidoptera, Satyridae) in the Middle Urals. Entomologicheskoe Obozrenie 89: 320-332