Polyommatus (Polyommatus) icarus

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două generaţii anuale, în perioada (aprilie)mai-iunie, august-septembrie (octombrie) Anvergura aripilor: 23-36 mm; masculii sunt puţini mai mari decât femelele Faţa superioară a aripilor: este o specie care prezintă dimorfism sexual: • masculul: are colorit albastru-lila, albastru-violet, cu o linie marginală subţire de culoare neagră • femela: are colorit maroniu, de obicei, cu tentă albăstruie în zona bazală; cu o bandă submarginală formată din lunule portocaliu-roşiatice; lunulele de pe aripile posterioare sunt întotdeauna prezente, pe când cele de pe aripile anterioare pot fi uneori foarte vagi sau chiar pot lipsi; uneori, aripile pot fi aproape în întregime albăstrui sau maronii • ginandromorfism bilateral: o formă foarte rară de anomalie cromozomială; s-au observat exemplare adulte la care o jumătate a corpului prezintă caractere masculine, iar cealaltă caractere feminine Faţa inferioară a aripilor: este gri la mascul, gri-maronie la femelă; de-a lungul marginii, este prezent un şir de pete portocaliu-roşcate, mai bine conturate pe aripile posterioare şi uneori difuze sau absente pe aripile anterioare (în special la masculi); pe fiecare dintre aripi există un număr de pete negre înconjurate cu alb, oarecum circulare, de obicei 9 pe aripile anterioare, 12 pe cele posterioare Alte caracteristici: faţa inferioară a aripilor posterioare, în zona bazală, este albăstrui la mascul şi verzui la femelă; toate aripile au o linie exterioară continuă formată din franjuri albi, neîntrerupţi de linii sau zone întunecate Specii asemănătoare: • Polyommatus (Lysandra) coridon, la care pe banda marginală albă de franjuri există linii negricioase • Polyommatus (Lysandra) bellargus, la care pe banda marginală albă de franjuri există linii negricioase • Aricia agestis, la care lipsesc solzii bazali albaştri de dedesubtul aripilor posterioare şi pata neagră bazală de pe faţa inferioară a aripilor anterioare; pe faţa inferioară a aripilor posterioare, două dintre punctele negre din apropierea marginii superioare sunt foarte apropiate • Aricia artaxerxes, la care banda marginală albă de franjuri este întreruptă de linii închise la culoare; pata neagră bazală de pe faţa inferioară a aripilor anterioare lipseşte; lunulele portocalii de pe faţa inferioară a aripilor sunt mai mari şi mai viu colorate • Polyommatus (Agrodiaetus) thersites, care nu are pata neagră bazală pe faţa inferioară a aripilor anterioare Hrana adulţilor: adulţii preferă nectarul florilor de Lotus corniculatus, dar le vizitează şi pe cele de Genista tinctoria, Viola tricolor, Aster amellus, Potentilla recta, Filipendula vulgaris, Gallium verum, Potentilla arenaria, Medicago lupulina, Polygala major, Lychnis flos-cuculi, Leucanthemum vulgare, Agrimonia eupatoria, Prunella vulgaris, Scabiosa ochroleuca etc.; uneori adulţii absorb nutrienţi şi minerale din dejecţiile animalelor Comportament: devine foarte activă pe vreme însorită; masculii au comportament teritorial Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe faţa superioară a frunzelor plantelor-gazdă Mecanisme de apărare: în timpul nopţii, adulţii se odihnesc în vârful tulpinilor vegetale, cel mai adesea în grupuri, mai multe exemplare pe aceeaşi tulpină, apărându-se astfel de atacul şoarecilor sau al prădătorilor nocturni Habitat: pajişti, luminişurile pădurilor, habitate cu tufărişuri, coaste stâncoase, marginea pădurilor; ecosisteme antropizate, vecinătatea terasamentelor de cale ferată Prădători: adulţii sunt vânaţi uneori de diptere insectivore (Machismus rusticus) Paraziţi: adulţii sunt parazitaţi de larvele unor acarieni (Trombidium breei)

---

Masculul

---

Femela

---

Cuplul

---

Omida

Lungimea corpului: circa 12 mm Aspectul corpului: are colorit palid verzui cu o linie mai deschisă pe flancuri Plante-gazdă: în primele stadii, omizile se hrănesc în timpul zilei, pe frunzele unor specii de Fabaceae (Medicago, Ononis, Astragalus, Trifolium pratense, Oxytropis, Lathyrus, Lotus corniculatus, Vicia cracca etc.) Mecanisme de apărare: în ultimele stadii de dezvoltare, omizile produc secreţii dulci pentru a momi diferite specii de furnici (Lasius niger, Lasius alienus, Formica, Myrmica, Tapinoma, Plagiolepis) să le protejeze şi să le hrănească în interiorul coloniei Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, sub frunzele uscate de la baza plantelor-gazdă Paraziţi: omizile sunt parazitate de viespi Ichneumonidae (Virgichneumon, Hyposoter), Braconidae (Cotesia)

---

  Referinţe:

●	Bąkowski M., Boroń M. (2005). Flower visitation patterns of some species of Lycaenidae (Lepidoptera). Biological Letters 42(1): 13-19
●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Conradt L., Corbet S. A., Roper T. J., Bodsworth E. J. (2002). Parasitism by the mite Trombidium breei on four U.K. butterfly species. Ecological Entomology 27: 651-659
●	Janz N., Bergström A., Sjögren A. (2005). The role of nectar sources for oviposition decisions of the common blue butterfly Polyommatus icarus. Oikos 109: 535-538
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 318
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Székely L. (2003-2004). Contribuţii la cunoaşterea lepidopterelor din zona Vulcanilor Noroioşi (Berca, Judeţul Buzău). Bulletin of Entomological Information 14-15: 33-40
●	Székely L. (2011). The Lepidoptera of Bucharest and its Surroundings (Romania). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 54(2): 461-512
●	Şerban C., Cristescu M. (2013). Rare species of insects in anthropogenic ecosystems located in southeastern Romania. Natura Montenegrina, Podgorica 12(3-4): 673-686
●	Talavera G., Lukhtanov V. A., Pierce N. E., Vila R. (2012). Establishing criteria for higher-level classification using molecular data the systematics of Polyommatus blue butterflies (Lepidoptera, Lycaenidae). Cladistics: 1-27
●	van Oorschot H., Coutsis J. G. (2012). An unusual Polyommatus thersites with basal black spots on FW underside (Lepidoptera Lycaenidae, Polyommatiti). Phegea 40(1a): 3-4
●	Viejo Montesinos J. L. (1984). Un ginandromorfo bilateral de Polyommatus icarus (Lep. Lycaenidae) y otros casos teratologicos de mariposas. Boletín de la Asociación Española de Entomología 8: 63-68
●	Wiemers M., Stradomsky B. V., Vodolazhsky D. I. (2010). A molecular phylogeny of Polyommatus s. str. and Plebicula based on mitochondrial COI and nuclear ITS2 sequences (Lepidoptera Lycaenidae). European Journal of Entomology 107: 325-336