sâmbătă, 25 iunie 2016

Yponomeuta cagnagella


Yponomeuta cagnagella DSC85948
Yponomeuta cagnagella DSC85945

Perioada de zbor: univoltină: (mai)iunie-august (octombrie)
Anvergura aripilor: 19-26 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit alb ca zăpada, cu 3 şiruri longitudinale de puncte mici negre, cu franjuri apicali albi; aripile posterioare sunt cenuşii
Alte caracteristici: capul şi toracele sunt albe, antenele sunt filiforme
Specii asemănătoare:
• Yponomeuta irrorella, care are pe aripile anterioare, în zona mediană, o pată mare, alungită, cenuşiu-negricioasă
• Yponomeuta evonymella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 5-6 rânduri
• Yponomeuta padella, care are pe aripile anterioare franjurii apicali cenuşiu-negricioşi
• Yponomeuta rorrella, care are pe aripile anterioare mai multe puncte negre, dispuse pe 3 rânduri, iar în zona apicală o aglomerare de puncte foarte mici negre
• Yponomeuta sedella, care faţa superioară a aripilor anterioare alb-cenuşie, fără puncte negre în zona distală; pe franjurii apicali există o pată mică, alungită, întunecată
Comportament: este o specie activă în amurg şi noaptea (este atrasă de lumina artificială)
Strategii de reproducere: femela depune ouăle în pachete de 50-100, pe coaja crenguţelor de Euonymus europaeus
Habitat: margini de pădure, zone cu substrat calcaros


omida

Aspectul corpului: are colorit crem-gălbui, cu două şiruri longitudinale, paralele, de puncte negre; capul are culoare neagră
Plante-gazdă: se hrănește la început pe muguri şi ulterior pe frunze de Euonymus europaeus
Comportament: se dezvoltă în grup în interiorul unui cuib de mătase
Specii asemănătoare:
• Yponomeuta malinellus, la care omizile se hrănesc pe Malus sylvestris, Malus domestica
• Yponomeuta padella, la care omizile se hrănesc pe diferite specii de Prunus, uneori şi pe Crataegus monogyna, Sorbus aucuparia
Paraziţi: este parazitată de larvele unor specii de diptere Tachinidae


  Referinţe:
● Altermatt F., Baumeyer A., Ebert D. (2009). Experimental evidence for male biased flight-to-light behavior in two moth species. Entomologia Experimentalis et Applicata 130(3): 259-265
● Cerretti P., Tschorsnig H.-P. (2010). Annotated host catalogue for the Tachinidae (Diptera) of Italy. Stuttgarter Beiträge zur Naturkunde A, Neue Serie 3: 305-340
● Fazekas I. (2009). Contribution to the Microlepidoptera fauna of Balkans, Nr. 1 (Lepidoptera). Natura Somogyiensis, Kaposvár, 15: 181-194
● Hübner J. (1813). Sammlung europäischer Schmetterlinge 8: pl. 58
● Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 82
● Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 18

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu