Neptis rivularis

Hungarian glider

Neptis lucilla Denis & Schiffermüller 1775, Papilio rivularis Scopoli 1763

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: mai-iulie(august) (univoltină) Anvergura aripilor: 43-53 mm Specii similare: Neptis sappho, care au două benzi albe, late, pe aripile posterioare; Araschnia levana f. prorsa, la care banda discală de pe aripile posterioare este mai îngustă; Limenitis camilla, care are anvergura aripilor mai mare (60-65 mm); Limenitis reducta, care are faţa superioară a aripilor cu irizaţii albăstrui

Hrana adulţilor: adulţii ambelor sexe preferă secreţiile dulci ale unor specii de afide; masculii absorb minerale şi nutrienţi din solurile umede; rareori se hrănesc cu nectarul florilor de Achillea, Eupatorium cannabinum, Sambucus racemosa Comportament: masculii pot fi văzuţi adesea zburând foarte rapid, aproape de sol, în căutarea unei femele; adulţii au obiceiul de a se încălzi la soare cu aripile larg deschise

Faţa superioară a aripilor: aripile sunt alungite, maroniu închis până la negricioase; cele posterioare traversate de o singură bandă lată, albicioasă, caracteristică, care este fragmentată de nervurile negricioase; aripile anterioare au desene albe (în zona subcostală o dungă subţire albă, care se întinde numai pe jumătatea bazală; în zona discală există o bandă albă formată din 7-8 macule alungite, dintre care 5 sunt considerabil mai mari decât celelalte) Faţa inferioară a aripilor: are aceleaşi desene ca pe faţa

superioară, dar culoarea de fond este brun-roşcată Alte caracteristici: toate aripile au pe margine o linie întreruptă albă Strategii de reproducere: femela depune câte un singur ou pe fiecare plantă-gazdă, pe vârful frunzelor Mecanisme de apărare: adulţii sunt foarte suspicioşi, luându-şi zborul la cel mai mic semn de pericol Habitat: preferă vecinătatea zonelor împădurite umede, de foioase, din zona montană

►omida

Plante-gazdă: se hrăneşte pe Spiraea salicifolia, Spiraea chamaedryfolia, Filipendula ulmaria, Aruncus dioicus Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, într-un adăpost cilindric format prin răsucirea vârfului frunzelor

Referinţe:
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Godart J.B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 119-120
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Scopoli G. A. (1763). Entomologia Carniolica exhibens insecta Carnioliæ indigena et distributa in ordines, genera, species, varietates. Methodo Linnæana. Vindobonae. Vienna: Johann Thomas von Trattner: 165
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 454
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 174