Agrius convolvuli

Convolvulus Hawk-moth

Herse convolvuli (Linnaeus 1758), Protoparce convolvuli (Linnaeus 1758), Sphinx convolvuli Linnaeus 1758

Familia: Sphingidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iulie-septembrie(octombrie), în mai multe generații anuale Anvergura aripilor: 80-120(130) mm; femela este mai mare decât masculul Habitat: terenuri cultivate, marginea drumurilor, grădini, zone cu garduri vii, parcuri

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit gri deschis sau gri închis, cu desene mai întunecate, unele sub forma unor linii longitudinale subțiri, desene mai bine conturate și mai mari la mascul, mai mici sau aproape absente la femelă; aripile posterioare, palid cenușii, sunt traversate de linii mai întunecate Alte caracteristici: masculul are antenele mai lungi și mai subțiri ca ale femelei; corpul robust este brăzdat pe flancuri de inele concentrice succesive, albe, rozii și negricioase; ochii sunt foarte mari și proeminenți

Hrana adulților: adulții se hrănesc, în timpul nopții, cu nectarul florilor tubulare: Nicotiana, Lantana, Jasminum, Petunia, folosindu-și proboscis-ul foarte lung, de până la 130 mm Comportament: adulții sunt activi în amurg sau în timpul nopții, pe vreme fără ploaie sau vânt, fiind puternic atrași de lumina artificială; în timpul zilei, se odihnesc cu

aripile strânse pe ziduri, pietre, trunchiurile arborilor, garduri, stâlpi de telegraf sau chiar pe peticele de pământul lipsite de vegetație; specie iubitoare de căldură, ce migrează pe distanțe foarte mari, având un zbor foarte puternic, aripile sale putând bate de până la 80 de ori pe secundă

►omida

Lungimea corpului: 100-110 mm în ultimul stadiu Aspectul corpului: poate avea colorit gălbui, verzui, maroniu sau chiar negricios, cu desene dorsale și laterale întunecate, în ultimul stadiu cu puncte roșiatice conturate cu negru pe flancuri Plante-gazdă: omizile se hrănesc mai ales pe Convolvulus, Calystegia, Ipomoea, dar și pe Phaseolus, Rumex, Polygonum, Chrysanthemum etc. Paraziții: omizile sunt enoparazitate de larvele unor specii de viespi Ichneumonidae sau diptere Tachinidae

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 68

Xanthorhoe fluctuata

Garden carpet

Cidaria fluctuata (Linnaeus 1758), Larentia fluctuata (Linnaeus 1758), Phalaena fluctuata Linnaeus 1758

Familia: Geometridae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: iulie, septembrie-octombrie (bivoltină sau trivoltină) Anvergura aripilor: 18-25 mm Comportament: adulții ambelor sexe sunt activi noaptea, fiind atrași de lumina artificială, putând fi observați de obicei în apropierea surselor de lumină Specii similare: Xanthorhoe montanata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană evident mai

lată, cu margini neregulate, brun-roșcată, la interior cu zone cenușii, cu o pată albicioasă înspre zona costală; Epirrhoe galiata, la care aripile anterioare au banda transversală mediană cenușie sau gri-albăstruie, cu margini neregulate; Coenotephria salicata, la care aripile anterioare, acoperite cu o mulțime de solzi întunecați, sunt traversate de mai multe linii zimțate mai mult sau mai puțin distincte și au câte două puncte negricioase evidente

Fața superioară a aripilor: aripile anterioare sunt alb-cenușii, cu trei pete costale negricioase, neregulate, dintre care cea din zona mediană este cea mai mare; între aceste pete, adesea există linii tranversale zimțate, mai întunecate; în zona submarginală este vizibilă o linie zimțată mai deschisă la culoare; marginea aripilor este

stropită cu solzi negricioși, iar franjurii marginali sunt brăzdați de benzi mai întunecate; au fost descrise forme de culoare cu coloritul de fond foarte întunecat Habitat: păduri de foioase sau de amestec, zone cu tufărișuri, parcuri, grădini

►omida

Aspectul corpului: inițial palid verzui, cu dungi inelare subțiri gălbui și puncte mici negricioase pe flancuri, mai târziu cenușiu-maroniu, cu pete dorsale întunecate și benzi inelare palid ocru-roșcate Plante-gazdă: omizile polifage se hrănesc pe diferite specii de Brassicaceae (mai ales pe Sisymbrium, Alliaria, dar și pe Brassica, Erysimum, Capsella, Cardamine), uneori și de Asteraceae, Tropaeolaceae

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187
●	Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 98

Pseudoips prasinana

Green Silver-lines

Bena prasinana (Linnaeus 1758), Phalaena prasinana Linnaeus 1758, Pyralis fagana Fabricius 1781

Familia: Nolidae Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România Perioada de zbor: aprilie-iulie, ocazional iulie-septembrie Anvergura aripilor: 30-35 mm Specii similare: Bena bicolorana, care are pe aripile anterioare două linii oblice subțiri, albicioase, paralele Comportament: adulții sunt activi în timpul nopții, fiind atrași de lumina artificială Habitat: păduri de foioase și de amestec, terenuri împădurite, zone cu tufărișuri

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare galben-verzui, traversate de obicei de trei linii subțiri albicioase conturate cu verde închis, cu marginea costală și cea interioară cu tentă rozie; franjurii marginali rozii la mascul și verzui la femelă; aripile posterioare gălbui la mascul și albicioase la femelă Alte caracteristici: capul și toracele cu colorit verzui, antenele portocalii, picioarele anterioare rozii

►femela

►omida

Aspectul corpului: are colorit verzui, acoperit cu puncte neregulate gălbui și o linie subdorsală galbenă Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe frunzele diferitelor specii de foioase (Quercus, Betula pendula, Fagus sylvatica, Corylus avellana, Populus tremula, Ulmus etc.)

Referinţe:
●	Rákosy L., Corduneanu C., Crișan A., Dincă V., Kovács S., Stănescu M., Székely L. (2021). Lista roșie a fluturilor din România. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca: 1-187