duminică, 15 iulie 2018

Abraxas grossulariata


Abraxas grossulariata DSC143320
Abraxas grossulariata DSC143335

Statut de protecţie:  NT  = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: iunie-august (univoltină)
Anvergura aripilor: 34-43 mm
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioane au colorit alb, uneori palid alb-gălbui înspre bază, cu desene negre formate din şase şiruri de pete mai mult sau mai puţin întrerupte (primul şi al doilea, în zona bazală, puţin fragmentate, încadrează o zonă galben-portocalie; în zona discală, al treilea rând este format din puncte distanţate, cele dinspre abdomen şi cele din zona mediană mai mici, cele dinspre exterior mult mai mari şi alipite; rândurile al patrulea şi al cincilea, în zona postdiscală, formate din numeroase puncte alipite pe anumite porţiuni, încadrează o bandă sinuoasă de culoare galben-portocalie; al şaselea, marginal, format din pete mari, care uneori sunt alipite); aripile posterioare, albicioase, cu desene negre care sunt formate din trei şiruri de pete distanţate (primul, în zona discală, format din câteva puncte; al doilea, în zona postdiscală, format din puncte uneori alipite; al treilea, marginal, format din pete mari, uneori alipite)
Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară, dar lipsesc benzile galben-portocalii
Alte caracteristici: abdomenul, cu colorit palid portocaliu, are şiruri transversale de puncte negre (unul dorsal, format din pete mai mari; câte unul pe flancuri, format din pete oarecum circulare; două pe partea inferioară, format din pete alungite); aripile au pe margine franjuri albicioşi cu zone negricioase; antenele sunt negre, filiforme; tibiile picioarelor posterioare au doi spini
Comportament: adulţii sunt activi mai ales în timpul nopţii, fiind atraşi de lumina artificială
Strategii de reproducere: femela depune până la 200 de ouă, în grupuri, pe faţa inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor; femelele sunt organisme heterozigote în privinţa coloritului (forma lacticolor, întâlnită numai la femele, are desenele negre de pe aripi mult mai difuze) şi tipul de ouă pe care le depune (ouă care moştenesc genele formei grossulariata şi ouă care moştenesc caracterele genetice ale formei mutante lacticolor)
Habitat: pădure umede de foioase, păduri de luncă


Abraxas grossulariata DSC143325
Abraxas grossulariata DSC143327
Abraxas grossulariata DSC143302

  Omida

Lungimea corpului: 30 de mm în ultimul stadiu
Aspectul corpului: în ultimul stadiu, are colorit crem-albicios, cu şiruri longitudinale de pete negre şi o bandă galben-portocalie pe flancuri; capul şi picioarele sunt negre
Plante-gazdă: omizile se hrănesc, în perioada (aprilie)mai-iunie, pe muguri, frunze şi flori de Euonymus europaeus, Crataegus, Prunus spinosa, Ribes, Corylus avellana etc.
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece într-un adăpost din mătase pe care şi-l face sub frunzele uscate de pe sol
Paraziţi: omizile sunt parazitate de larve de diptere Tachinidae, viespi Ichneumonidae
Importanţă: omizile pot produce uneori pagube importante plantaţiilor de arbori fructiferi (prun Prunus domestica, cais Prunus armeniaca, piersic Prunus persica) şi arbuşti fructiferi (agriş Ribes uva-crispa, coacăz negru Ribes nigrum)


  Referinţe:
Abulfaz A., Aliyev O. (1999). Fauna of the Subfamily Ichneumoninae (Hymenoptera, Ichneumonidae) of Azerbaijan With New Records. Turkish Journal of Zoology 23: 1-12
Gómez de Aizpúrua C. (1987). Biología y morfología de las orugas: Geometridae. Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentación, Dirección General de la Producción Agraria, Subdirección General de Sanidad Vegetal: 77-82
Herting B. (2017). A critical revision of host records of Palearctic Tachinidae (Diptera) until 1937. Stuttgarter Beiträge zur Naturkunde A, Neue Serie 10: 41-173
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 525
MacBride E. W. (1916). The Study of Heredity (Part III). The Eugenics Review 8(3): 218-262
Onslow H. (1921). The inheritance of wing-colour in lepidoptera. V. Melanism in Abraxas grossulariata (var. varleyata, porritt). Journal of Genetics 11(2): 123-139
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 99
Thibaudeau N., Lemoine C., Guyonnet A. (2013). Nouveau catalogue des lépidoptères des Deux-Sèvres : Un siècle de données cartographiques, près de 1500 espèces illustrées. Volume 1: Texte. OPIE Poitou-Charentes: 109

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu