Scotch argus
|
Papilio aethiops Esper 1777, Papilio ocellatus Goeze 1779
|
Familia: Nymphalidae
Statut de periclitare: NT = taxon potențial amenințat în România
Perioada de zbor: iunie-septembrie
Anvergura aripilor: 38-46 mm
Specii similare: Erebia euryale, la care ocelii sunt lipsiţi de punctul alb din centru; Erebia ligea, la care petele albe de pe banda post-discală sunt mai evidente
Habitat: pajişti umede, margini de pădure, malurile râurilor, zone cu tufărişuri, păduri de luncă
|
Comportament: este o specie ce nu agrează vremea toridă, în această perioadă stând nemişcată în tufărişuri sau printre ierburi cu aripile închise; activă mai ales pe vreme însorită, iar la o scădere uşoară a temperaturii sau la acoperirea temporară a soarelui de către nori, imediat se aşează pe frunzele plantelor
Hrana adulților: nectarul florilor, mineralele din solurile umede
Prădători: adulţii sunt vânaţi de păianjenii camuflaţi pe inflorescenţe (Misumena vatia)
|
![]() |
![]() |
Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare au colorit brun închis până la negru, cu aspect de catifea (în special la mascul), cu o bandă post-discală cu colorit portocaliu-roşcat, roşu aprins, brăzdată de nervuri, ce include 3 sau 4 oceli (de obicei, trei dintre ei mari, primii doi din apex şi cel dinspre bază, iar al patrulea foarte mic, uneori inexistent), primii doi oceli din apex fiind alipiţi; această bandă este mai lată la femelă, iar ocelii mai mari; masculul are o pată mare, închisă la culoare, pe aripile anterioare, ce include solzi ce emit feromoni,
|
pată vizibilă numai dacă aripile sunt privite dintr-un anumit unghi; aripile posterioare au şi ele o bandă post-discală de aceeaşi culoare, separată de nervurile aripilor, ce include 3 sau 4 oceli mai mici, negri, cu mijlocul alb
Faţa inferioară a aripilor: aripile anterioare au colorit asemănător cu cel al feţei superioare; aripile posterioare au colorit brun-roşcat la mascul, pământiu la femelă, cu o bandă post-discală lată, caracteristică, argintie, care include 3 sau 4 oceli foarte mici, negri, cu mijlocul alb
|
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
►omida
|
![]() |
Aspectul corpului: gri-cafeniu, cu o serie de dungi transversale întunecate, acoperit cu numeroşi peri scurţi
Plante-gazdă: omizile se hrănesc, dimineaţa devreme sau la lăsarea întunericului, pe Poa, Molinia caerulea, Sesleria, Bromus erectus, Brachypodium, Dactylis, Festuca, Carex, Phleum etc.
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, la baza smocurilor de iarbă
Paraziții: omizile sunt parazitate de larvele unor specii de viespi Braconidae (Cotesia)
|
Referinţe: | |
● | Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116 |
● | Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148 |
● | Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215 |
● | Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447 |
● | Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 524 |
● | Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu