miercuri, 3 iulie 2013

Lasiommata megera

The wall, Wall brown
Dira megera Linnaeus 1767, Papilio megera Linnaeus 1767, Satyrus megaera LInnaeus 1767
Familia: Nymphalidae
Statut de periclitare: taxon nepericlitat în România
Perioada de zbor: în două sau trei generaţii anuale, în perioada aprilie-iunie, iulie-septembrie, octombrie
Anvergura aripilor: 35-50 mm
Specii similare: Lasiommata maera, la care ocelii de pe faţa inferioară a aripilor posterioare sunt inegali, iar al doilea, al treilea şi al şaselea sunt vizibil mai mari
Habitat: preferă pajiştile uscate cu vegetaţie săracă, pantele nisipoase expuse direct razelor soarelui

Faţa superioară a aripilor: aripile anterioare portocaliu-maroniu deschis, sunt traversate de două benzi zimţate, brun închis, în apex cu un ocel mare, negru, cu centrul alb; masculul are pe fiecare aripă câte o bandă întunecată formată din solzi care emit feromoni; pe aripile posterioare există patru oceli negri cu centrul alb, înconjuraţi la exterior de un inel neregulat portocaliu, cei doi de pe margini mult mai mici decât cei doi centrali

Lasiommata megera (female) DSC13429

Lasiommata megera (male) DSC175666

Lasiommata megera (female) DSC13420

Comportament: de obicei, când se odihnesc sau se hrănesc adulţii îşi ţin aripile deschise la un unghi de 45°, expunând astfel soarelui o zonă cât mai mare a aripilor pentru a-şi ridica temperatura corpului; masculii dau dovadă de comportament teritorial, zboară permanent în căutarea femelelor şi urmăresc orice insectă care pătrunde în perimetrul teritoriului; este o specie foarte suspicioasă ce-şi ia imediat zborul la cel mai mic semn de pericol

Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare sunt cenuşiu-maroniu, cu şase oceli gălbui-maronii, conturaţi cu maro închis, la interior cu o pată circulară neagră cu centrul alb; primul ocel (cel din zona anală) este adesea format din doi oceli mici alipiţi
Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor de Centaurea, Taraxacum, Trifolium, Lychnis flos-cuculi, Achillea millefolium, Lotus corniculatus, Sambucus racemosa etc.

►femela
Lasiommata megera (female) DSC26112

Lasiommata megera (female) DSC62262

Lasiommata megera (female) DSC12697
Lasiommata megera (female) DSC22973

Lasiommata megera (female) DSC12739

Lasiommata megera (female) DSC22989

►omida
Aspectul corpului: corpul este verzui-albicios, cu puncte albe, câte o dungă albicioasă pe flancuri; pe parcursul a 4 săptămâni, omizile parcurg trei stadii de dezvoltare
Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe diferite specii de Poaceae (Brachypodium, Dactylis glomerata, Holcus lanatus)
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de omidă, în interiorul covorului de frunze uscate de pe sol

Referinţe:
Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
Chimişliu C. (2011). New data regarding the diversity of the Satyrinae subfamily (Insecta: Lepidoptera: Nymphalidae) from the Oltenia fauna, Romania. Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 27(2): 85-95
Linnaeus C. (1767). Systema naturæ. Tomus I. Pars II. Editio duodecima reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 771
Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 468
Stănoiu I.M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 127

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu