Pieris rapae

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două, iar când condiţiile de mediu sunt favorabile, în trei generaţii anuale: (martie) aprilie-iulie, iulie-septembrie (octombrie - până toamna târziu, la venirea îngheţului) Anvergura aripilor: 32-47 mm Faţa superioară a aripilor: are colorit alb-crem; aripile anterioare au o dungă marginală scurtă, negricioasă; în zona mediană există una (la mascul), respectiv două pete negricioase (la femelă); la ambele sexe, pe marginea dinainte a aripilor posterioare este prezentă o pată mică negricioasă Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au colorit verzui-gălbui sau verzui-cenuşiu şi sunt stropite cu o multitudine de solzi cenuşii Specii asemănătoare: • Pieris brassicae, care are o anvergură mai mare a aripilor (50-65 mm); pata neagră din vârful aripilor anterioare este mai lungă, mai lată şi mai arcuită • Pieris napi, care are nervurile de dedesubtul aripilor posterioare conturate de o multitudine de solzi verzui; dunga neagră din zona apicală a aripilor anterioare este discontinuă şi se întinde până dincolo de mijlocul aripii Comportament: adesea, adulţii pot fi observaţi în grupuri sau împreună cu adulţii altor specii ai familiei Pieridae (Pieris brassicae, Pieris napi) absorbind nutrienţi din solurile reavene, de pe bancurile de nisip din preajma apelor curgătoare; ambele sexe au un zbor puternic, activi pe întreaga perioadă a zilei, inactivi la primele ore ale dimineţii şi în amurg Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Cirsium, Trifolium pratense, Trifolium repens, Digitalis grandiflora, Stellaria holostea, Silene dioica, Taraxacum, Lotus cornuculatus, Ajuga reptans, Inula hirta, Telekia speciosa, Salvia pratensis, Carduus etc. Strategii de reproducere: femela depune ouăle solitar, pe faţa inferioară a frunzelor plantelor- gazdă Habitat: foarte frecventă; populează aproape orice fel de habitat (zone cu tufărişuri, grădini, parcuri, pajişti, liziera pădurilor)

---

Masculul

---

Femela

---

Absorbţia mineralelor

---

Omida

Lungimea corpului: 20-30 mm lungime Aspectul corpului: are colorit uniform verde-albăstrui, cu puncte mici negre, pe flancuri cu o dungă discontinuă formată din linii galbene; corpul are aspect catifelat; are cinci perechi de picioare false; ciclul evolutiv al omizilor cuprinde cinci stadii de dezvoltare şi se desfăşoară pe parcursul a trei săptămâni Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe specii de Brassicaceae cultivate (Tropaeolum majus, Brassica oleracea, Sinapis arvensis, Brassica rapa, Sisymbrium officinale), perene (Alliaria petiolata, Lepidium draba, Reseda lutea) Mecanisme de apărare: coloritul criptic: coloritul verzui al corpului le face pe omizi foarte greu de reperat de către prădători, atunci când se află pe frunzele verzi ale plantelor-gazdă compuşii toxici: omizile au în corp o serie de compuşi toxici, care se acumulează în urma hrănirii pe elemetele verzi ale plantelor-gazdă Prădători: principala ameninţare o reprezintă păsările (Carduelis carduelis, Alauda arvensis, Passer domesticus etc.); omizile sunt atacate în primele stadii ale dezvoltării de diverse specii de Hemiptera, păianjeni (Oxyopes) Paraziţi: larvele unor specii de viespi (Pimpla, Cotesia, Pteromalus, Hyposoter) parazitează corpul omizilor în primele stadii de dezvoltare Importanţă: omizile produc pagube importante culturilor de legume (varză, ridiche, broccoli, nap, hrean) în toate stadiile de dezvoltare

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Burnaz S. (2006). Data about the macrolepidoptera fauna of Hunedoara County (Romania). Muzeul Olteniei Craiova. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 22: 206-215
●	Godart J. B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 486-487
●	Hooks C. R., Pandey R. R., Johnson M. W. (2007). Evaluating Spiders for Their Potential To Control Cabbage White Butterflies (Pieris rapae). Insect Pests 25: 1-4
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 468
●	Patriche (Costea) G. (2003-2004). Relationships between parasitoid complexes which limits the populations of Pieris brassicae Linné, 1758 and Pieris rapae Linné, 1758 (Lepidoptera Pieridae), pests in cabbage crops from South-Eastern Rumania. Entomologica Romanica 8-9: 7-12
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 150
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156
●	Spuler A. (1910). Die Schmetterlinge Europas: Die Raupen der Schmetterlinge Europas. Band IV, E. Schweizerbarthsche Verlagsbuchhandlung (E. Nägele), Stuttgart<