Araschnia levana

Map

Papilio levana Linnaeus 1758, Vanessa levana Linnaeus 1758

Familia: Nymphalidae Statut de periclitare:  NT  = taxon potențial amenințat în România Perioada de zbor: adulţii zboară în două generaţii anuale diferit colorate: mai-iunie şi iunie-august; ocazional, atunci când condiţiile de mediu sunt prielnice, forma de vară poate zbura la rândul ei în două generaţii distincte, existând astfel o a treia generaţie Anvergura aripilor: 25-33 mm (generaţia de primăvară), 30-42 mm (generaţia de vară)

Comportament: masculii au comportament teritorial, stabilindu-şi drept teritoriu un mic petec de sol luminat direct de soare, o zonă cu suprafaţă redusă din perimetrul unui luminiş, un tufiş aflat în bătaia directă a soarelui de la liziera pădurilor sau de pe marginea drumurilor; atunci când se aşează pe sol, cu aripile închise, coloritul cărămiziu-maroniu şi desenul de pe suprafaţa inferioară a aripilor, conferă adulţilor un camuflaj perfect

Faţa superioară a aripilor: adulţii prezintă un dimorfism sezonier foarte pronunţat, influenţat de temperatura mediului ambiant şi de durata zilelor din perioada stadiul larvar - au fost descrise peste 40 de forme de culoare Forme de culoare: forma levana: activă în perioada mai-iunie, care are aripile portocaliu de un viu, presărate cu numeroase pete negre, în apex cu o multitudine de pete albicioase, în zona bazală a tuturor aripilor cu colorit întunecat, un şir de pete submarginale, alungite, cu colorit albăstrui, dedesubtul aripilor posterioare; forma

prorsa: care zboară din a doua jumătate a lunii iunie până la sfârşitul lunii august, are aripile negricioase, cu o bandă discală alb-gălbuie lată, întreruptă, o multitudine de pete şi desene de aceeaşi culoare, o dungă submarginală subţire portocalie pe aripile anterioare şi două dungi discontinue, portocalii, pe aripile posterioare; forma intermedia: care zboară toamna târziu, care are caracteristicile coloristice ale celorlalte două forme Faţa inferioară a aripilor: are colorit criptic, brun-roşcat cu pete maronii şi linii transversale subţiri, alb-găbui

f. levana

f. caerulocellata

Alte caracteristici: corpul subţire, uşor păros, are colorit negru-maroniu şi o serie de inele albicioase; prezintă un dimorfism sexual slab: femelele sunt mai mari decât masculii şi au aripile anterioare cu margini mai rotunjite Specii similare: Aglais urticae, care se deosebeşte de forma de primăvară prin coloritul portocaliu mai viu al aripilor cu margini neregulate, petele negre mai mari de pe aripile anterioare, anvergura mai mare a aripilor (40-50 mm); Polygonia c-album, care se deosebeşte de forma de primăvară prin aripile ce au marginile profund

zdreţuite, cele anterioare fiind puternic arcuite; Vanessa cardui, care se deosebeşte de forma de primăvară prin desenele de pe aripi şi prin anvergura mai mare a aripilor (50-60 mm); Limenitis camilla, care se deosebeşte de forma de vară prin anvergura superioară a aripilor (60-65 mm); Limenitis populi, care se deosebeşte de forma de vară prin banda submarginală de pete portocalii de pe faţa superioară a aripilor posterioare şi prin anvergura mult mai mare a aripilor (65-85 mm)

f. prorsa

f. intermedia

f. marginelineata

f. obscura

Habitat: liziera pădurilor, zonele cu tufărişuri, malul râurilor Strategii de reproducere: posedă o strategie de reproducere mai deosebită: forma de primăvară este mai sedentară, în timp ce forma de vară are tendinţa de a migra către noi locaţii - este posibil ca rata mortalităţii în anotimpul rece să fie mai ridicată şi, în acest fel, noile locaţii să devină mai potrivite pentru reproducere; femela depune ouăle unul peste altul, în şiraguri lungi, pe dosul frunzelor de Urtica dioica

Hrana adulților: nectarul unei game variate de plante (Sambucus, Telekia speciosa etc.); masculii pot fi văzuţi, pe vreme călduroasă, absorbind minerale din solurile umede Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece în stadiul de crisalidă Mecanisme de apărare: se presupune că felul în care sunt depuse ouăle, în şiruri ce imită florile plantelor gazdă, ar putea constitui un mecanism de apărare ce are rolul de a induce în eroare eventualii prădători

►forma levana

►forma coerulocellata

►forma prorsa

►forma intermedia

►forma marginelineata

►forma obscura

►omida

Aspectul corpului: are colorit negricios, stropit dorsal cu numeroase pete palid gălbui, acoperit pe spate şi pe flancuri cu numeroşi ţepi portocalii; picioarele şi burta sunt de culoare maro-gălbui; pe cap are doi spini lungi caracteristici, asemeni unor coarne, mai uşor de observat în al doilea stadiu, care o pot deosebi de omizile altor specii (Aglais io, Aglais urticae, Vanessa atalanta); forma şi dimensiunea spinilor de pe cap, care servesc la identificare, diferă în cele cinci stadii; în al 5-lea stadiu, atinge o lungime de circa 25 mm

Plante-gazdă: în primele trei stadii, omizile se hrănesc în grupuri mici de 8-10 exemplare, pe dosul frunzelor de Urtica dioica, devenind ulterior solitare Mecanisme de apărare: când sunt în pericol, omizile îşi ridică în acelaşi timp capetele, regurgitând conţinutul stomacal pentru a respinge atacatorii

Prădătorii: cel mai adesea, omizile cad pradă păsărilor, dar sunt vânate şi de miriapode, hemiptere adulte din familiile Anthocoridae şi Reduviidae, păianjeni din ordinul Opiliones, larve de Chrysopidae, furnici Lasius Paraziţii: omizile sunt parazitate uneori de larvele unor specii de diptere Tachinidae

Referinţe:
●	Blažek R. (2016). Variabilita hmyzu V. Nové formy Araschnia levana (Lepidoptera: Nymphalidae). Entomofauna carpathica 28(2): 45-68
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Dvořák L., Belicek J., Fric Z. (2009). Observations of overwintering nymphalid butterflies in underground shelters in SW and W Bohemia (Czech Republic) (Lepidoptera: Nymphalidae: Nymphalini). Journal of Research on the Lepidoptera 41: 45-52
●	Friberg M., Karlsson B. (2010). Life-history in the Map butterfly (Araschnia levana): developmental constraints versus season-specific adaptations. Evolutionary Ecology Research 12: 603-615
●	Gilbert S. F. (2005). Mechanisms for the environmental regulation of gene expression: Ecological aspects of animal development. Journal of Bioscience 30: 64-74
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 480
●	Morehouse N. I., Mandon N., Christides J.-P., Body M., Bimbard G., Casas J. (2013). Seasonal selection and resource dynamics in a seasonally polyphenic butterfly. Journal of Evolutionary Biology 26: 175-185
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Ruf C. (2002). Social life-styles in caterpillars: behavioral mechanisms and ecological consequences. Der Universität Bayreuth, Bayreuth. 1-283
●	Stănoiu I. M., Bobîrnac B., Copăcescu S. (1979). Fluturi din România. Editura Scrisul Românesc. Craiova: 153