Erynnis tages

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: adulţii sunt activi în una sau în două generaţii anuale, în perioada (aprilie) mai-iunie(iulie), ocazional august Anvergura aripilor: 27-34 mm Faţa superioară a aripilor: adulţii ambele sexe au desene inconfundabile pe aripi, culoarea de fond fiind maroniu-cafenie cu şiruri de pete alungite brun-închis şi cenuşiu-albicioase; aripile posterioare sunt cafenii, mai întunecate înspre corp; masculii se deosebesc de femele prin prezenţa unei dungi întunecate formată din solzi ce emit feromoni, dar şi prin nuanţele mai închise; femelele capătă cu vârsta un colorit mai deschis (cenuşiu-maroniu) Faţa inferioară a aripilor: este asemănătoare cu faţa superioară, dar cu un colorit mult mai şters Alte caracteristici: pe toate aripile există un rând submarginal de pete mici albicioase, mărginite înspre exterior de o linie subţire neagră ce formează din loc în loc, mici pete pe franjurile albicioase de pe margini Specii asemănătoare: • Pyrgus malvae • Callistege mi, care are antenele neîngroşate la vârf • Euclidia glyphica, care are desenele de pe aripile anterioare bine conturate, sub forma unor benzi late, transversale, brun-portocalii Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Ajuga reptans, Medicago lupulina, Carduus cardicans, Lotus corniculatus, Ranunculus, Melilothus officinalis, Leucanthemum vulgare, Trifolium campestre, Hypericum perforatum, Dianthus carthusianorum, Mentha longifolia, Galium verum, Cirsium arvense, Vicia; în perioadele călduroase ale zilei, adulţii absorb fluide din solurile umede Comportament: masculii pot fi văzuţi zburând foarte rapid, aproape de sol, în căutarea unei femele, fiind foarte greu de urmărit; este o specie iubitoare de căldură, ce petrece timp îndelungat încălzindu-se la soare; îşi petrece noaptea pe inflorescenţele uscate ale plantelor, pe care le înfăşoară cu aripile; uneori, formează colonii mai puţin numeroase (de până la 50 de indivizi) Strategii de reproducere: cel mai adesea, ouăle sunt depuse pe Lotus corniculatus, pe fiecare plantă-gazdă femela depunând numai câte un singur ou Mecanisme de apărare: coloritul pământiu al aripilor conferă adulţilor un camuflaj excelent atunci când se încălzesc la soare pe petecele uscate de sol Habitat: ocupă o mare varietate de habitate: terenuri calcaroase, coaste însorite, margini de drumuri, cariere abandonate, luminişuri din păduri

---

Masculul

---

Femela

---

Omida

Aspectul corpului: în ultimul stadiu (al 4-lea), omizile au corpul de culoare verde-gălbui, cu o linie dorsală fină, neagră şi altele difuze pe flancuri; capul este maroniu Plante-gazdă: omizile se hrănesc noaptea pe frunze de Hippocrepis, Coronilla, Eryngium, Lotus, Medicago; în timpul zilei, stau într-un adăpost pe care şi-l construiesc prin răsucirea înspre interior a marginilor frunzelor şi fixarea acestora cu fire de mătase Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece într-un adăpost denumit hibernacul

---

  Referinţe:

●	Burnaz S. (2005-2007). Butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Zlaşti Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 99-116
●	Jäschke A., Kolligs D. (2009). Oviposition habitat and feeding behaviour of the dingy skipper (Erynnis tages (Linnaeus, 1758), in Schleswig-Holstein (North Germany) (Hesperiidae). Nota lepidopterologica 32(1): 27-37
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Settele J., Kudrna O., Harpke A., Kühn I., van Swaay C., Verovnik R., Warren M., Wiemers M., Hanspach J., Hickler T., Kühn E., van Halder I., Veling K., Vliegenthart A., Wynhoff I., Schweiger O. (2008). Climatic Risk Atlas of European Butterflies. Pensoft Publishers. Bulgaria: 32-33
●	van Swaay C. A. M., van Strien A. J. (2008). The European Butterfly Indicator for Grassland species 1990-2007. Report VS2008.022, De Vlinderstichting, Wageningen