Pieris brassicae

Statut de protecţie:  VU  = taxon vulnerabil în România Perioada de zbor: adulţii sunt activi în două şi uneori chiar în trei generaţii anuale în perioada aprilie-iunie, iulie-septembrie, octombrie; 4-7 zile durează stadiul de adult Anvergura aripilor: 50-65 mm Faţa superioară a aripilor: are colorit albicios, pe aripile anterioare cu o bandă negricioasă în zona apicală; prezintă forme sezoniere diferite de culoare, în sensul că desenele de pe aripi sunt cenuşii la forma de primăvară şi negre la forma de vară • masculul: aripile anterioare au colorit alb-crem, cu solzi mici la bază şi de-a lungul marginii anterioare; în zona post-discală are o singură maculă negricioasă; în zona apicală există o bandă îngustă gri-negricioasă, uneori întreruptă, care rareori depăşeşte mijlocul aripii • femela: aripile anterioare au colorit alb-crem, la bază cu numeroşi solzi negri ce se întind pe o porţiune mai mare din aripă decât la mascul; în zona mediană are două pete discale mari, oarecum circulare; banda din apexul aripilor anterioare este mai lată decât la mascul; pe aripile posterioare există o pată neagră în formă de semilună, care la mascul lipseşte Faţa inferioară a aripilor: aripile posterioare au colorit albicios, cu o bandă apicală gălbuie ce corespunde benzii negre de deasupra, stropite cu numeroşi solzi mici cenuşii Alte caracteristici: capul şi toracele au colorit negru; antenele sunt negre, cu inele subţiri albicioase şi vârful alb Specii asemănătoare: • Pieris rapae, care are aripile posterioare cu clorit verzui-gălbui sau verzui-cenuşiu, stropite cu numeroşi solzi cenuşii; dunga neagră din zona apicală a aripilor anterioare este mai scurtă • Pieris napi, care are nervurile de dedesubtul aripilor posterioare conturate de o multitudine de solzi verzui; dunga neagră din zona apicală a aripilor anterioare este mai scurtă Comportament: în zonele mlăştinoase de la marginea ochiurilor de apă, pe bancurile de nisip de pe malul apelor, pot fi adesea văzuţi masculi absorbind săruri minerale şi nutrienţi, în grupuri de 5-10 indivizi, adesea alături de alte specii; adulţii au un zbor foarte puternic, migrând pe distanţe mari; este o specie activă chiar şi pe vreme răcoroasă sau mohorâtă; îşi petrece noaptea în vegetaţia pajiştilor sau în coronamentul arborilor Hrana adulţilor: adulţii caută nectarul florilor de Taraxacum, Euphorbia amygdaloides, Ajuga reptans, Origanum majorana, Lamium album, Centaurea, Sambucus racemosa, Eupatorium cannabinum, Buddleja, Scabiosa, Alchemilla vulgaris, Lychnis flos-cuculi, Salvia glutinosa, Cirsium, Carduus etc. Strategii de reproducere: femela depune ouăle în pachete de 10-100, dedesubtul frunzelor; plantele pe care au fost deja depuse ouă de către o altă femelă, sunt evitate; numărul de ouă depuse este diferit în funcţie de specia de plantă-gazdă Habitat: grădini, marginea zonelor împădurite, parcuri, pajişti, terenuri agricole, păduri de luncă

---

Femela

---

Lungimea corpului: 60 mm Aspectul corpului: în ultimul stadiu, are colorit galben-verzui, pe flancuri cu o dungă formată din pete negre; este acoperit cu numeroşi tuberculi negri şi peri albicioşi Plante-gazdă: omizile se hrănesc pe faţa superioară a frunzelor unor specii cultivate de Brassica, Brassica napus, Tropaeolum majus, Reseda lutea, Armoracia rusticana, Alliaria petiolata etc. Mecanisme de apărare: coloritul aposematic: combinaţia de negru cu galben, reprezintă un semnal de avertizare a păsărilor asupra compuşilor toxici prezenţi în corp Paraziţi: omizile sunt endoparazitate de specii de viespi (Apanteles, Pteromalus, Hyposoter, Tetrastichus, Cotesia, Pimpla), diferite diptere Tachinidae (Compsilura) Importanţă: omizile produc pagube importante varietăţilor cultivate de Brassica (Brassica oleracea var. gemmifera, Brassica oleracea var. capitata, Brassica oleracea var. botrytis, Brassica oleracea var. oleracea, Brassica napus subsp. rapifera, Brassica rapa var. napa), Raphanus sativus; în România, au avut loc distrugeri masive ale culturilor de varză în perioadele 1948-49, 1955-56, 1962-63, 1970-71

---

Ultimele stadii de dezvoltare

---

  Referinţe:

●	Benedek P. (1972). Observations on the Insect Parasites of the Large White Butterfly (Pieris brassicae Linnaeus) in Relation to the Stability of its Host Communities. Acta Phytopathologica Academiae Scientiarum Hungaricae 7(4): 445-452
●	Burnaz S. (2005-2007). Data concerning butterflies (ord.Lepidoptera, s.ord.Rhopalocera) of Nandru Valley (Poiana Ruscă Mountains, Western Carpathians, Romania). Sargentia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae 20: 128-148
●	Chahil G. S., Kular J. S. (2013). Biology of Pieris Brassicae (Linn.) on Different Brassica Species in the Plains of Punjab. Journal of Plant Protection Research 53(1): 53-59
●	Feltwell J. (1978(80)). The Depredations of the Large White Butterfly (Pieris brassicae) (Pieridae). Journal of Research on the Lepidoptera 17(4): 218-225
●	Firake D. M., Lytan D., Behere G. T., Thakur N. S. A. (2012). Host Plants Alter the Reproductive Behavior of Pieris brassicae (Lepidoptera Pieridae) and its Solitary Larval Endo-Parasitoid, Hyposoter ebeninus (Hymenoptera Ichneumonidae) in a Cruciferous Ecosystem. Florida Entomologist 95(4): 905-912
●	Godart J. B. (1821). Histoire naturelle des lépidoptères ou papillons de France. Vol. 1, Paris: 48-4 - 48-5
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 467-468
●	Patriche (Costea) G. (2003-2004). Relationships between parasitoid complexes which limits the populations of Pieris brassicae Linné, 1758 and Pieris rapae Linné, 1758 (Lepidoptera Pieridae), pests in cabbage crops from South-Eastern Rumania. Entomologica Romanica 8-9: 7-12
●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447
●	Shaw M. R., Stefanescu C., van Nouhuys S. (2009). Parasitoids of European Butterflies. Ecology of Butterflies in Europe (eds. J. Settele, T. Shreeve, M. Konvička, H. van Dyck), Cambridge University Press: 130-156