Ochlodes sylvanus

Statut de protecţie: taxon nepericlitat Perioada de zbor: iunie-august Anvergura aripilor: 24-35 mm Faţa superioară a aripilor: portocaliu-maronie până la brun-ruginie, cu pete difuze, în formă de carouri, caracteristice; pe mijlocul aripilor anterioare masculii au o dungă întunecată ce conţine solzi care emit feromoni; nervurile sunt bine conturate, de culoare mai închisă Faţa inferioară a aripilor: pe faţa inferioară a aripilor posterioare sunt prezente câteva pete mai deschise la culoare; coloritul de fond este portocaliu-verzui Alte caracteristici: antenele sunt îngroşate la capăt, cu vârful uşor subţiat şi curbat lateral, negricios deasupra Specii asemănătoare: • Hesperia comma, care zboară spre sfârşitul verii, are un număr mai mare de pete albe pe faţa inferioară a aripilor, mai evidente şi mai mari • Thymelicus lineola, care are faţa inferioară a vârfurilor antenelor de culoare neagră • Thymelicus sylvestris, care are partea de dedesubt a vârfurilor antenelor portocaliu-gălbuie Hrana adulţilor: adulţii se hrănesc cu nectarul florilor, în special de: Rubus fruticosus, Lotus corniculatus, Centaurea, Cirsium, Carduus, Ajuga reptans, Taraxacum officinale Comportament: este foarte activă pe vreme însorită şi călduroasă; adulţii dau dovadă de comportament teritorial, revenind, dacă sunt deranjaţi, uneori pe aceeaşi frunză sau tulpină de pe care au zburat mai devreme; una dintre caracteristicile speciei, se referă la postura adoptată de adulţi atunci când se încălzesc la soare: îşi întind aripile posterioare aproape orizontal, iar cele anterioare semideschise la un unghi de aproximativ 45° Habitat: ocupă aproape orice pajişte cu ierburi înalte, luminişurile pădurilor, marginea zonelor împădurite, vecinătatea gardurilor vii; preferă pajiştile umede, vegetaţia deasă de pe malul apelor curgătoare Prădători: adesea adulţii care se aşează pe flori pentru a se hrăni, cad pradă păianjenilor (Misumena vatia)

---

Masculul

---

Femela

---

Omida

Lungimea corpului: circa 28 mm Aspectul corpului: corpul are culoarea verzuie, cu o dungă longitudinală întunecată pe spate şi câte o linie gălbuie pe flancuri; are capul mare, cu colorit brun-negricios Plante-gazdă: omizile consumă frunze de: Molinia caerulea, Brachypodium sylvaticum, Dactylis glomerata, Brachypodium pinnatum, Calamagrostis epigejos Comportament: ciclul evolutiv cuprinde patru stadii de dezvoltare, pe perioada a 11 luni; omizile au obiceiul de a-şi construi un adăpost prin răsucirea unei frunze şi fixarea marginilor cu ajutorul unor fire de mătase Stadiul de iernare: după iernează în stadiul de omidă

---

  Referinţe:

●	Rákosy L., Goia M., Kovács Z. (2003). Catalogul lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română. Cluj-Napoca: 1-447